Folllow the Rainbow
luni, 25 august 2008
sâmbătă, 23 august 2008
Prietenilor mei:
Pe ce ma bazez? Pe bun simt si instinct si, recunosc, si putina logica...
E adevarat, nimic nu se compara cu experientele din teren. Dar, acolo ca si aici, incurajarile pot avea sau nu ghilimele...
vineri, 8 august 2008
joi, 7 august 2008
Pro Lex sau Pro Sex?
Stiu ca titlul meu este usor exagerat, dar nici prea departe de actul cu pricina nu te duce gandul, observand calendarul Sindicatului national al politistilor si vamesilor, "Pro lex".
Anul asta, politistii au strigat tare ba ca nu sunt "niste tarani", ba ca vor majorari salariale sau schimbarea Codului Penal in privinta pedepselor pentru ultraj. E dreptul lor, foarte bine.
Acum, am insa senzatia ca striga ceva absolut naucitor... Si nu le inteleg nevoia! Nu cumva ar trebui sa aiba alte treburi? Precum consilierea colegului Prelipceanu intru achizitionarea pe viitor a unei yale care sa reziste tentativelor de spargere, astfel incat domniile lor sa nu se mai deranjeze cu deplasarea la fata locului violentat???
Revenind la strigatul calendarului naucitor... Se impune intrebarea: care este granita sau unde se traseaza limita dintre promovarea si incriminarea actiunilor cu aluzii sexuale care pot influenta opinia publica mai mult sau mai putin detinatoare de buletin, tocmai de catre cei care ar trebui "sa vegheze"...LOL
Cat despre emergenta subconstientului in actiuni sau atitudini mai ales publice, n-ar fi mai indicat ca politia romana sa-si rezolve lipsurile si dorintele, de orice natura ar fi ele, intr-un mod mai putin evident si ridicol?
Later edit: Imi spune colegul Marius ca "oricum calendarul ala se face pe afara de foarte multi ani" ... Asa, si? Tot imi sustin strasnica nedumerire:)) De exemplu: ce ar trebui sa-mi sugereze imbratisarea tandra a colegului de natura masculina de catre cele doua colege de natura feminina? Cumva solidaritatea, munca de echipa, familiaritatea, increderea, grija, chiar dragostea pentru aproapele la randul lui organ politienesc? Foarte frumos.
Dar n-ar fi mai frumos sa ni le acorde si noua, cat se poate de prompt si la propriu, atunci cand avem nevoie de ele in situatiile descrise de fisa lor de post?
miercuri, 30 iulie 2008
Cu melcu' la consult...
oana: de la mine
oana:
Dal: la ce?
oana: la ce ai scris pe blog
Dal: pai nu e...de ce nu e?
oana: la mine zice ca asteapta moderarea
oana: pe realitatea
Dal: aha
oana: pe blogu de pe realitatea
Dal: stai
Dal: ai vazut ca ti-am pus o intrebare?
oana: la aia ti-am raspuns
Dal:
Dal: spamspamspam
oana:
oana: valideaza comentariu ca o furi
Dal: spamspam
Dal: ca nu-l gasesc mai ales
Dal: stai
oana:
Dal: tot nu inteleg cum face melcu ochii???? adica ii ies din cap?????
oana: da fata
oana: pe cornite
oana: si cand ii atingi cornitele si le baga la loc, cu tot cu ochi
Dal: fata, asta stie si io
Dal: doar ca nu stiam cum ai facut tu ochii ca melcu
Dal: hihihihih
oana: mi-au iesit din cap ca si cornitele cu ochi in varf
Dal: stiam, femeie...mai ales ca am gasit unu la mine in casa de curand, adica ieri, remember?
oana: pai nu stiam ca i-ai facut si consult oftalmologic
Dal: hihihi
Dal: a fost esential consultul oftalmologic in determinarea naturii sale melciene
oana: a, bon
Dal: de teama posibilei asemanari cu lipitorile
Dal: lol
oana: lol
Precizare: Conversatia anterioara nu poate fi folosita impotriva noastra in nicio instanta-circumstanta, deoarece ea face parte din strategia de relaxare a angajatilor RTV si EVZ, in pauzele scurte dintre prezentarea de jurnale, respectiv scrierea de articole despre eroii din irak (pe la 3-4 dimineata)...
De asemenea, este necesara precizarea ca melcul meu nu avea cochilie. Multumesc:)
Va invitam pe "blog-urile noastre"...
http://dalia-octavia-pusca.blogpsot.com/
http://madauna.blogpsot.com/
http://oana-dobre.blogpsot.com/
http://daliaoctaviapusca.blogpsot.com/
Ceva in neregula, nu? Asa m-am gandit si eu. Ba chiar m-am speriat.
Greseala mea nevinovata de a inversa literele uneori (destul de des, recunosc:) m-a pus in fata unei interesante descoperiri.
N-are rost sa reproduc vorbele prietenei Dobre, la aceasta minunata ora din noapte... Mai ales ca tocmai ce a descoperit la randul ei o mare pozna. Cititi ici...
P.S.: Oano, cum face melcu' ochii??? :))
sâmbătă, 12 iulie 2008
PUNE-TI AMPRENTA!!!!
Ar trebui sa revin la viata, nu?
Tocmai ce fac o cura de Manic Street Preachers. Minunate cantari si ofertante mesaje. Doar ca tot blocata sunt.
Altceva?
O sa caut niste Joe Cocker la batranete si niste Zucchero... Stiu niste adunaturi de note melodioase care mi-ar trezi optimismul si simtirile creatoare.
Sau m-as putea indrepta catre fereastra vestita de la Casa Presei care m-a inspirat de nenumarate ori, doar ca pentru asta am nevoie de zorii zilei reflectati prin geam si pe retina mea, iar pana dimineata mai e ceva.
Ma mai gandesc...
luni, 23 iunie 2008
O noua filosofie nationala
PROSPEŢÍME s.f. Calitatea de a fi sau de a părea proaspăt, nou, tânăr, viu, fraged etc. – Proaspăt + suf. -ime.
Asta ne tot spunea "Desteapta-te, romane" si nu intelegeam. Dupa ce inviem, propun sa cautam modalitatile de a ne fragezi cu totii:)
joi, 5 iunie 2008
joi, 15 mai 2008
Taranii nu se simt discriminati?:-)
Stiu, e o stire veche... Dar abia acum am gasit ragazul sa ma amuz si in scris si sa intreb: de cand cuvantul "taran" e sinonim cu fraier, de cand are inteles strict peiorativ si....de ce nu s-a sesizat nimeni cu privire la faptul ca politistii discrimineaza mai mult de 50 la suta din populatia Romaniei si o mai si fac fraiera????
Si, sa ma scuze cei ofensati si nu doar ei, dar sunt tare curioasa cat la suta dintre oraseni sunt abia a doua daca nu chiar prima generatie incaltata?
LATER EDIT
Stiu ca sunt situatii destul de diferite, dar tot despre un soi de creatie vorbim in ambele cazuri, nu? Mi se par foarte amuzante urmatoarele marturisiri ale lui Musatescu:))
Dar reprezentarea “Titanicului” la National mi-a produs si nenumarate neplaceri. Dupa primele spectacole, chiar comandamentul militar al capitalei a trimis o adresa drastica Teatrului National, cerându-i ca în douazeci si patru de ore ori sa scoata piesa de pe afis, ori sa suprime rolul locotenentului de cavalerie Stamatescu, având în vedere ca “în persoana acestui postas, autorul îsi bate joc de întregul corp ofiteresc al armatei române”…
Dupa armata, s-a simtit ofensat si “clerul”, care a protestat ca, în timp ce pe scena se transmite, la radio, slujba bisericeasca de la Domnita Balasa din Bucuresti, soacra si nora ei întrebuinteaza expresii nepotrivite cu solemnitatea oficierii unui serviciu divin.
Cât priveste “lumea politica” a timpului, ce sa mai vorbim! De la sefii de partide, pâna la plevusca si mardaua electorala a cluburilor de resort, toti s-au simtit vizati si, într-o coalitie frenetica, au început sa tune si sa fulgere împotriva autorului si a “necuviintei” care se juca pe prima scena.
Oficioasele politice ale diverselor partide au început sa-si faca din plin “datoria”; un membru al parlamentului a protestat în camera si a cerut sa se ia masuri urgente contra autorului si a piesei în care parlamentarii sunt batjocoriti si acuzati – public – de la “tribuna” Teatrului National ca sunt spertari cu totii.
Tuturor acestor “campanii”, intrigi, insulte, lucraturi, delatiuni, s.a.m.d., subsemnatul nu le-am raspuns decât printr-un singur cuvânt: “…escu”, urmarea lui “Titanic Vals”, satira în trei acte, închinata exclusiv politicii si politicienilor dintre cele doua razboaie.
Tudor MUSATESCU – Cum am scris „Titanic Vals”
Slogan:
„ Titanic vals” – o comedie cu parfum interbelic
sursa: nottara.ro
sâmbătă, 10 mai 2008
joi, 1 mai 2008
Paris... Pare vis...
Mada, I dare you, arata si tu tavanele!:-))
I-as transmite si Alinei acelasi lucru, dar nu vrea sa-si faca blog:-(
P.S.: Propun intrunirea comitetului friendship-ului nostru iubit si determinarea dizidentilor intru alinierea la standardele omului european cu papion. Cine e pro? Impricinatii au voie sa comenteze.















duminică, 20 aprilie 2008
My first...
Luand leapsa, recunosc, nu mai stiu detalii ale primelor mele incercari de a trage un fum. Ai mei aveau Kent si BT prin casa. Tata fuma Snagov sau BT, bunicul meu, Carpati. Stiu ca am fost curioasa o data si ca intr-o zi parca m-a si vazut tata cand incercam sa-mi bag nasul ca pisica in fumul lui, dar mai mult de atat nu-mi mai pot stoarce din creieras pe tema data.
Trecand anii si coafura rezistand:)))))), am ajuns in liceu - 1996 - alaturi de damele Monika, Oana si Alina (desi Alina nu era in Buzau la liceu cu noi, venea la sfarsit de saptamana la bunici si recupera:)
Primul fum adevarat, dar pufait, a fost tras alaturi de Oana in pauza mare, la toaleta din corpul nou al Hasdeului. Amandoua ne propuneam sa slabim cu cat mai putin efort si sa diminuam senzatia de foame in pauza mare. Cum senzatia de foame revenea insa si in alte pauze, si fumurile ni s-au multiplicat si... urcat la cap - nu stiti ce cool eram:) Cum senzatia de foame aparea - neserioasa - si inainte sau dupa ore, fumurile s-au inmultit si s-au mutat la toaletele din curtea liceului sau la barurile de pe langa aceeasi institutie educationala:) Iar acum ne multiplicaseram si in gasca, unde prima ni s-a alaturat Monika, apoi si alti colegi doritori sa se mentina in forma:)
Insa, primul fum adevarat, tras in piept, pe care nu-l voi uita niciodata s-a intamplat in fata scolii, la chioscul-bar Dreher, cu minunatele prietene mentionate. Atunci am tras tare si ca proa.... dintr-un Carpati, ca n-aveam bani sa poshtim altceva in ziua aia. Si, sincer, am ametit si am picat :D
Ceilalti prieteni buni, amici, cunostinte sau cititori, va rog, luati leapsa.
P.S: Pacat ca nu m-am lasat atunci, cand mi-a fost rau prima data. Acum, tigarile deja imi fac rau constant. Si nici nu le mai poshtesc:)
vineri, 11 aprilie 2008
Scuze
What Dreams May Come
Laura mi-a adus aminte de el.
duminică, 23 martie 2008
sâmbătă, 22 martie 2008
Zoia Alecu - Vino aici
Varianta cu sunet mai bun are "embedding disabled by request". Totusi, nu ma pot abtine sa nu arat macar varianta asta, pentru piesa reusita si vocea minunata. Pana la urma, youtube nu inseamna piraterie, nu?:)
marți, 18 martie 2008
Prea(a)vizibilul nimic nou
De ce a facut-o, in clipa asta si cu datele unui muritor de rand, nu voi si nu pot sa stiu... De fapt, n-am chef sa-mi bat prea tare capul :) pentru ca instinctul meu nemuritor :) imi spune ca in viitor cainii credinciosi or sa-i ramana la fel de fideli, maidanezii vor latra la fel despre politica, afaceri si familie, presupusii si realii dusmani vor continua jihadul sau simplele rebeliuni. Toate cu acelasi rezultat: tot acela... Adica, nimic nou.
Reactie la post-ul lui Iulian Leca.
luni, 17 martie 2008
Analiza pe si sub text
EA este cafeaua...
EA tocmai l-a gasit pe acel EL, singurul care stie cum s-o trateze, cum s-o mangaie, s-o soarba si s-o absoarba. Si EL are nevoie de EA, asa cum EA are nevoie de EL.
EL a ajutat-o sa inteleaga pentru prima data ca este si ce inseamna sa fie Subiectul.
EL i-a dat puterea de a se descoperi, de a se vedea pe primul plan si, pana la final, de a vorbi despre sine la persoana I.
EL a facut-o sa simta diferenta dintre a supravietui si a trai, dintre simplul verb “a fiinta” si completul nume “fiinta”, in plenitudinea existentei ei terestre si astrale.
Iar cafeaua este... femeia, asa cum poate fi si barbatul din fiecare, copilul din noi sau viata insasi...
La inceput m-a intrigat, ca pe toti, o falsa problema: cine e EA? Dar mai trist e altceva pentru mine: cine este EL?
EL e mai greu de gasit...
Explicatii suplimentare:
Profesorul de romana din liceu ne incuraja sa scormonim adanc prin straturile si substraturile operelor literare. Ajungeam cu ideile atat de departe, incat glumeam pe seama unora dintre ele si ne dadeam seama ca sensurile gasite de noi depaseau cu mult ceea ce autorul a vrut sa spuna de fapt...
Pe de alta parte, ma amuza uneori sa citesc post-uri ale colegilor bloggeri si comentariile altora la "creatiile" lor. Ma amuza in special cat de in serios o iau unii, de unde pornesc altii si unde ajung sau cum cauta si gasesc explicatii, "adevaruri" absolute, fara legatura cu subiectul sau fara sa atinga esenta a ceea ce a vrut sa spuna de fapt autorul...Cam ca la ora de romana, doar ca multora le lipsesc inocenta, bucuria si bunele intentii... Intr-un fel nu ma mira acest "cenaclu blogger-ar" al adultilor, seamana mult cu Uniunea scriitorilor :)
Dar sa revin la subiect: un post al lui MORAR, care mi-a placut la nebunie si m-a inspirat intru comentarea lui ca la ora de romana :) Si am facut-o aici mai ales pentru ca, habar n-am de ce, la Mihai pe blog nu mai gasesc pagina unde as putea sa-mi dau cu parerea si sa-i spun eu omului ce a vrut de fapt sa scrie :)
"Povestind Bucureştiul"
"Povestind Bucurestiul" - laborator creativ in care unii se implica uneori ca initiatori sau catalizatori de idei de proiect, altii sau aceiasi ca organizatori si desfasuratori ai lui.
"Povestind Bucureştiul" - laborator creativ in care unii se implica mai mult, altii mai putin; unii zilnic si direct prin natura coordonatelor existentei lor umile, altii indirect prin insasi natura orasului de "urbe-varf de piramida".
"Povestind Bucurestiul" - laborator creativ in care ar trebui sa ne implicam cu totii mai mult si pe care l-am putea extinde la orice oras, orasel sau catunel de provincie, macar print-un aport ideatic care sa se refere cel putin la "infrumusetare".
"Povestind Bucurestiul" - un proiect in care ma auto-invit si va invit!
duminică, 16 martie 2008
Pitici cretini si Dino?
Asa spune prietena mea. Hahahahahha. O avea dreptate?
marți, 4 martie 2008
Cu caciula la doctor
Nu ma incapatanez sa acuz exclusiv si nefondat, dar observ. Nu vreau sa nu recunosc si exceptiile, dar semnalez trista regula.
Daca nu aveam sansa sa realizez doi ani o emisiune medicala in direct, cu invitati medici de marca, poate ca revolta mea ar fi fost si mai apriga. As fi ipocrita sa nu recunosc: intr-adevar, exista si oameni printre oameni!
Chiar si asa, medicii foarte buni din spitale sunt distrati si apucati, sunt asaltati si preocupati de zece pacienti deodata. Apoi, in timpul liber, sunt capiati sa ajunga la centrele particulare si orele suplimentare si extenuante din care traiesc cu adevarat. Si e de inteles! Isi mai dedica atentia conferintelor sau pregatirilor din strainatate, fara de care n-am avea acum oameni care sa practice laparoscopii, artroscopii sau sa faca transplaturi de organe...Si e de apreciat!
Buni sau rai, cu motivatii explicabile sau nu, toti sunt insa greu accesibili. La consultatie esti fericit daca ti se acorda zece minute. Atentia distributiva si spontaneitatea trebuie bine exersate de acasa, altfel risti sa pleci fara sa te dumiresti macar de ce anume suferi... Etapele unei endoscopii riguroase sunt sarite in viteza (fara anestezie e mai hazliu), iar asteptarea de doua ore pana la sosirea doctorului, intarziat bineinteles, iti roade stomacul mai rau decat ulcerul in sine. Exemplele pot continua, le stim cu totii pe propria piele. E clar, sistemul e dat peste cap, dezorganizarea si goana dupa bani sporesc confuzia.
Dincolo de sistem si lipsuri insa, pacientul infrant de boala merita un zambet sau macar mai multa atentie pe parte strict medicala. E un cerc vicios, iar vina nu e de o singura parte.
Totusi, orice ar spune personalul din clinici si spitale, sa fii om, sa vrei sa ajuti tine exclusiv de caracterul fiecaruia si fondul interior. Batranul sau tanarul deja cocosat de boala si probleme materiale n-ar trebui sa plece de la doctor cocosat si de prea multa umilire.
joi, 28 februarie 2008
2012 - sfarsit sau inceput?
De la Cosmin, initial:
Dupa 2012, planeta Pamant va translata intr-o noua dimensiune.
Planeta Pamant se manifesta ca un imens circuit electric. Exista un fel de cavitate electromagnetica situata intre Terra si ultimul strat al ionosferei, la aproximativ 55 km distanta de suprafata pamantului. Proprietatile rezonante ale acestei cavitati magnetice terestre au fost descoperite de fizicianul german W. O. Schumann intre anii 1952 - 1957, si ele permit masurarea frecventei vibratorii medii a planetei noastre.
"Bataile inimii" Pamantului se accelereaza.
Rezonanta Schumann este prezentata de geofizicienii contemporani drept "bataia inimii" planetei noastre. Aceasta a avut o valoare constanta de 7,8 Hz timp de mii de ani. Insa incepand cu anul 1980, s-a observat o accelerare, mai intai lenta, apoi din ce in ce mai rapida(dupa 1997), pana cand a atins astazi valoarea de 12 Hz. Cresterea frecventei vibratorii a planetei noastre face ca 24 de ore de viata pe planeta noastra sa corespunda de fapt cu numai 16 ore reale, in termenii timpului terestru. Pare o explicatie destul de plauzibila pentru criza acuta de timp cu care ne confruntam la ora actuala... Iar curgerea timpului terestru se va mai accelera, pe masura ce ne apropiem de "Punctul Zero", care corespunde inversarii polilor magnetici ai Pamantului. Caci daca 24 de ore ale zilei reprezinta inca, la ora actuala, 16 ore efective, diferenta dintre acestea se va mari exponential, astfel incat la trecerea prin Punctul Zero, pe care unii il situeaza la sfarsitul anului 2012, 24 de ore din anul 1980 vor corespunde la 0 ore efective. Altfel spus, timpul terestru nu va mai exista! Consecintele acestui fenomen sunt incalculabile si sfideaza orice imaginatie: intreaga planeta si toti locuitorii ei vor trece intr-o alta dimensiune!
Cresterea frecventei de rezonanta Schumann se traduce prin scaderea progresiva a densitatii planetei, fenomen ce a fost observat si identificat de clarvazatorul brazilian Triguerinho, inca de la inceputul anilor '80. Omul este supus, ca toate creaturile Terrei, efectelor acestei schimbari: simptome fizice cum ar fi migrenele, oboseala cronica, crampele musculare, simptome ale gripei, vise intense mai degraba fanteziste decat minunate. Si mai cu seama, corpul uman devine din ce in ce mai sensibil. Modificarea cea mai spectaculoasa are loc insa la nivelul ADN-ului uman, care pare a fi reprogramat de Inteligenta Cosmica. Ca urmare, intuitia se dezvolta mai repede, ca si toate capacitatile paranormale ce deriva din ea. Al treilea ochi incepe sa se deschida si chiar ochii fizici se transforma pentru a se adapta Luminii si frecventelor ei mult mai elevate.
O particica din postul lui Ataraxis:
Scriitor şi ghid la locurile sacre ale planetei, Gregg Braden s-a făcut cunoscut prin cărţile sale "Trezirea la Punctul Zero: iniţiere colectivă" şi "Translaţia între lumi". După ce a trăit, în tinereţe, două experienţe de moarte clinică (NDE) şi a avut o carieră profesională strălucitoare ca inginer de aeronave, a început să ţină conferinţe şi seminarii în întreaga lume. Gregg Braden a dovedit ştiinţific trecerea prin centura de fotoni şi încetinirea gradată a perioadei de rotaţie a planetei Pământ. Tot lui îi aparaţine demonstraţia ştiinţifică a creşterii frecvenţei de rezonanţă a Terrei (rezonanţa Schumann). Braden consideră că, atunci când planeta noastră nu se va mai roti deloc iar frecvenţa ei va atinge valoarea de 13 Hz, vom fi în "Punctul Zero" al câmpului ei magnetic. După două sau trei zile de repaus, ea va reîncepe să se învârtă în sens contrar, ceea ce va determina inversarea polilor magnetici ai Terrei.
etc, etc, etc, etc, etc...Si alt link: aici.
marți, 26 februarie 2008
Cum scrii "scrii"?
http://www.google.ro/search?hl=ro&q=cum%20scri%20site&meta=lr%3Dlang_ro
luni, 25 februarie 2008
duminică, 24 februarie 2008
Oscaruri, la RTV
vineri, 22 februarie 2008
Idei cu rima
Am avut asemena incercari de pe la clasa a-V-a, unele mai reusite decat altele. Nu stiu cate as putea recupera, dar sigur ati rade mai mult decat o faceti deja:))
P.S.: Poate ca versurile astea vor explica intr-un fel si sorgintea "naivitatii mele sensibile"... Asa cum ma cataloga un blogger la un moment dat...
Idei cu rima
Papuci in non-culori
Pe-un curcubeu de fluturi.
Icoane, masti si canturi.
Simple ganduri.
Papuci in non-culori.
Icoane, masti si canturi,
Pastile de prefaceri.
Simple ganduri.
marți, 19 februarie 2008
PIN - PUTIN
Hurezeanu o priveste intelegator, Mihaiu ironizeaza marea grija a lui Putin pentru soarta noastra. Lavinia continua si disimuleaza sau chiar crede in nobletea gestului acestui mare om... Cineva pune intrebarea: de ce n-a amintit si de Transnistria sau Abhazia...
Putin intr-adevar a evitat nominalizarea directa, a spus insa: "why and to further swing the bases of international law, pushing slightly and developing separatism, yes even on the post-Soviet space also". (cred ca lipseste totusi un "not" din traducerea asta...)
Dar, in afara de intrebarea edificatoare de altfel, niciunul dintre invitati n-a considerat si n-a explicat foarte clar si pe fata declaratia lui Putin ca urmarind tocmai atragerea atentiei asupra anumitor regiuni pe care "nu da nici macar un ban" din aia doi ai expresiei binecunoscute.
De ce sa nu atraga special atentia asupra romanilor si ungurilor? Si, daca tot se amesteca americanii prin unele parti, de ce sa nu declare intr-un subtext evident ca si Rusia ar putea contribui la "micile" probleme care s-ar putea isca in Romania, Belgia sau Spania?
Dar sigur am inteles eu mai mult si mai prost decat a vrut sa spuna domnia-sa. Poate a vrut doar sa le dea americanilor si alte idei....Sau peste nas...
Sau poate Lavinia are dreptate, si omul chiar ne vrea binele... pe care si-l doreste siesi:))
P.S: Daca opinia mea a mai fost exprimata si de altcineva atat de securistico-paranoic, iar eu in ignoranta mea n-am aflat, atunci imi asum meritoriul loc secund...
LATER EDIT: Poate si prin atitudinea Romaniei si Spaniei de a nu recunoaste independenta Kosovo se atrage implicit atentia si se recunoaste ca exista niste probleme...
Cat despre subiectul principal al zilei...
Spunea o colega, nu dau nume, ca sasii - cand nu s-au simtit prea bine printre ai nostri- si-au luat boccelutele si s-au returnat prin teritorii mai prielnice. Iar cei care au ramas n-au avut probleme sa invete si sa vorbeasca limba romana.
Zicea un coleg de la alta televiziune ca secuii - daca vor autonomie sau independenta - ar putea sa si le ia si sa si le aseze unde vor ei, dar cat mai departe. Iar cei care raman, as adauga eu, si mai ocupa si niste fotolii de prin Casa Poporului, ar putea cand sunt abordati la telefon in limba romana sa raspunda in acelasi grai si sa nu se mai faCA CA nu inteleg prea bine...
Printre sasi si secui au existat dintotdeauna acelasi fel de romani.
Care e concluzia?
P.S: Colegul de la alta televiziune, pe numele lui Mircea Badea, avea dreptate sa nu ne agitam prea tare! Ce am exprimat eu mai sus e bine stiut, chiar daca deranjant. Dar, cum am trait cu stiinta asta pana acum, mai putem si de acu' inainte. In naivitatea mea ne urez PACE!
miercuri, 13 februarie 2008
"Consiliere" Google:)
Cel care a dat "cautare" trebuie ca are unele probleme in amor. Dar si asa, cum sa dai "cautare" la "impacarea partenerilor cand barbatul e prost"???????????
Permiteti-mi sa mor de ras!:))
www.google.md/search?hl=ru&q=impacarea partenerilor cind barbatul e prost&btnG=%D0%9F%D0%BE%D0%B8%D1%81%D0%BA %D0%B2 Google&lr=
marți, 12 februarie 2008
duminică, 10 februarie 2008
Chinezi bogati si... canibali?
vineri, 8 februarie 2008
Romania, la Roma
Totusi... Daca in Romania m-am linistit cu "donatul", la Roma am zis sa-mi reiau obiceiul, mai ales ca starea creatoareo-artistica de spirit imi gadila extrem latura filantroapa... In marinimia mea, m-am apropiat de batrana si i-am intins doua degete cu un ban european. Batrana din imaginile mai sus graitoare imi multumeste si mi se ploconeste intr-o romana batraneasca si specific munteneasca. M-am blocat. Imi revin. Ii fur imaginea. O urmaresc si incerc sa inteleg ce le bolboroseste altor binevoitori. Nu inteleg mare lucru si ma retrag. Dupa ce toti am intrat la teatru, a disparut si batrana. A aparut insa o masina de politie. Interesant...
Sper din tot sufletul ca macar unii dintre cersetorii astia romani sa nu fi fost luati si folositi cu forta. Pe cine intereseaza, insa, nu? Sau poate ca in omniscienta mea n-am luat in calcul varianta in care varstnica doamna in sosoni si-a facut bagajul rudimentar, si-a inchis socotelile cu metroul, bisericile si intersectiile Bucurestiului si s-a autoexilat cu o cursa low-cost, doar dus...
:D
Cat despre ceilalti trei din prim-planul ultimei poze, stateau in fata Bazilicii Santa Maria Maggiore... Unul il intreba pe altul daca are idee unde a dormit el in noaptea aia. Bautura aveau, insa. E de inteles, era ora 17 si probabil aveau nevoie de niste grade sa se incalzeasca din cauza celorlalte 15 Celsius.
LATER EDIT (si datorita Inei): Mi-a fost mila de batrana. Mi-am tot spus ca am dat dovada de lasitate, evitand special sa intru in vorba cu ea. Mi-o asum, insa. Rareori ai cum sa ajuti un astfel de om. Poate doar daca il iei cu tine acasa... Si niciodata nu stii care e sarlatan si care nu...
Angelica
Ca tot mi-a adus cineva aminte de curand de Alexandrina...
O prezint acum si pe Angelica, tot din Basarabia si tot furata sau prima data audiata/vizionata (de) la Mihai...
vineri, 1 februarie 2008
Cum vi se pare?
Sunt doar curioasa... Oricum, imi place mai mult "into the wild"-ul adevarat...
joi, 31 ianuarie 2008
vineri, 25 ianuarie 2008
Revolta la Napoli
Oamenii striga: Vergogna, noi non siamo topi di fogna. Rusine, noi nu suntem sobolani de canal.
miercuri, 23 ianuarie 2008
Sa revenim printre nemuritorii muritori:)
Habar n-am de cand si nici n-am chef sa aflu, dar eu acum l-am descoperit! Ma mai plimb putin pe la el. Va pup!:)
luni, 21 ianuarie 2008
Scriere despre nimic sau...infinit.
M-am saturat de toti astia de prin prim-plan.
M-am plictisit de muzici, de filme, de gargare.
M-am obosit atat de tare ca mi-e somn si rau tot timpul.
M-am chinuit sa ma mai amuz la cate ceva, dar...n-am gasit amuzament mai mare ca moartea unei fiinte iubite.
Ma intreba cineva daca stiu cat de departe este infinitul. I-am raspuns ca e foarte aproape... Adica, pret de ceva ani, mai multi sau mai putini, dupa cum ne e norocul sau nenorocul.
Fiti iubiti si fericiti (pana) la infinit!
miercuri, 9 ianuarie 2008
Raspuns pentru Mihaela
- Cum comunic pe blog, pe net?
In functie de audienta si de maiestria scriiturii, mai bine sau mai rau:)
Lasand gluma, net-ul pentru mine inseamna informatie si implicit un soi de comunicare. Cateodata e chiar comunicare/conversatie pura si directa, daca ma gandesc la indispensabilul de acum messenger. Prin internet poti comunica asadar bine-mersi si poti afla orice, chiar lucruri deloc benefice pentru unii... Asta e insa o problema intalnita de cand lumea, iar raportul cunostinte anterioare, constientizare si vointa de acumulare versus informatie disponibila, benefica sau nu, este poate acelasi tot de cand lumea.
Cand spuneam ca generatiile tinere sunt mai expuse, mai vulnerabile si chiar ridica mai multe probleme, nu acuzam neaparat abundenta informatiei si libertatilor si nici dreptul lor de a le avea, cat proasta lor administrare, ingurgitare sau supervizare. Iar vinovati sunt de la parinti si profesori, pana la "impricinati". Daca, de exemplu, scriu asa ceva pe blog, nu cred naiv ca voi revolutiona omenirea si nici nu stiu in ce masura mesajul meu are vreun efect si ajunge la foarte multi... Unii poate nici nu se incadreaza sau nu se regasesc in "pensee-urile" mele:) Pot fi sigura doar de faptul ca am aruncat idei...Si atat. Cateodata, chiar daca nu vrei, poti doar semnala ceva.
- Ca persoana publica nu depasesti neaparat mai usor barierele care ne separa de persoane necunoscute. Da, esti mai expus, mai des abordat si cautat de unii, din diferite motive. Comunicarea tine insa exclusiv de felul de a fi al fiecaruia dintre noi.
- Iar ca om de presa, cum ma considera unii, sunt de acord cu "navigarea" spre informatie si comunicarea ei in aproape orice circumstante, fara ca ele sa insemne insa "dezinformare" si "faradelege".
- Cat despre blog-ul asta, a fost facut intr-un moment de amuzament, dar si de nevoie. Imi era foarte dor sa scriu si aveam multe idei pe care nu mai apucam sa le spun nici prietenilor apropiati, daramite altora. Vreau sa amestec aici orice e interesant, frumos sau urat, in masura in care nu-mi afecteaza munca, moralitatea si interesele, asa cum le percep eu pentru mine.
Dezamagiti sau nu, asta este o parte din adevarul meu...
vineri, 4 ianuarie 2008
Cum traim?
Sau... e cineva cu adevarat fericit, oricum ar trai, orice si-ar dori si in orice ar crede?
marți, 25 decembrie 2007
Sa traiesti cum visezi!
2 in 1 sau nu:), Sarbatori magice, dragii mei "cititori"!
duminică, 23 decembrie 2007
Statement
Pe internet pot fi gasite diferite fotografii ale unui om.
Tot pe internet poate fi ascultata cel putin una dintre multele melodii cantate si inregistrate vreodata de un om, mai bine sau mai rau, mai cu talent sau fara.
Tot pe internet, cele doua elemente distincte(voce - imagine) pot fi preluate, combinate si asociate de oricine cu orice.
Omul acum sunt EU.
Pe internet si in afara lui, EU MA DEZIC TOTAL SI ACUZ orice astfel de ASOCIERE A IMAGINII SAU VOCII MELE cu orice tip de CAMPANIE pentru care nu mi-am dat acordul in prealabil...
Si chiar nu mi-am dat acordul pentru NIMIC!
Iar drepturile asupra melodiilor si imaginilor mele imi apartin exclusiv. Chiar nu e corect ca cineva sa se mai foloseasca de ele in vreun scop, oricare ar fi el! Le-as multumi foarte mult celor vizati daca m-ar intelege!
LATER EDIT: Multumesc celui care pana la urma a inteles si a sters "jucaria". Craciun fericit si lui!
sâmbătă, 22 decembrie 2007
Lista de Craciun si Pfuuu... 2 in 1
Pe de alta parte, Bogdan ar vrea sa caut, sa gasesc, sa enumer ce ma enerveza, ma agaseaza sau nu e propriu unui spirit curat al Craciunului... O sa incerc si asta, desi acum mi-e totul extrem de indiferent. Ce ziceti de abordarea asta? Mi-e indiferent!
De cativa ani deja, Craciunul vine 2 in 1... Cu bune si cu rele, cu traditii si modernitate, cu profunzime si mediocritate, cu reculegere si isterie, cu folos si fara utilitate, cu mult consum si cu multe economii, cu bogatie si conturi pe zero sau in minus....
Probabil de asta incepe sa-mi fie indiferent.
Amintiri din copilarie...
"Iarna pe ulita", "Fram, ursul polar", "Palatul de clestar", "Degetica", "Dumbrava minunata", "Nunta domniţei Ruxandra" - intre a asculta, a visa, a memora si a buchisi si intelege semnele alea invatate la scoala, pe care pana atunci doar mama mi le descifra, iar eu le traduceam intr-o imaginatie de bebe rasfatat...
"Coliba unchiului Tom", "Aventurile lui Tom Sawyer", "Aventurile lui Huckleberry Finn", "Copiii capitanului Grant" - carti care mi-au dat mare bataie de cap, pentru ca abia acum incepeam sa citesc cu adevarat.
"Alice in tara minunilor", "Calatoriile lui Gulliver" - doua carti pe care le-am studiat si inteles bineinteles altfel si cu adevarat, ulterior, la engleza, din liceu pana in facultate.
"Ciocoii vechi si noi" - e de prisos sa mai explic ceva
"Cei trei muschetari", "Dupa douazeci de ani", "Bel Ami", "Trei Inimi" - carti pe care nu mai stiu sigur daca le-am citit un pic cam prematur sau daca eram eu oricum mai precoce, dar sigur le-am inteles chiar si atunci:)
Si multe altele si printre altele...
Stop traficului de fiinte umane!
O leapsa primita de la Doina acum ceva vreme, dar ca si altele, neonorata pana azi. Promit sa recuperez ceea ce am tot amanat...
vineri, 14 decembrie 2007
Pentru asa ceva nu e tarziu niciodata. Adica: pe viata!
M-a provocat cu ceva timp in urma Vali.
In clipa asta, daca as vrea sa glumesc amar, as spune:
- pentru ca reflectorul spart aseara nu m-a lasat oarba sau handicapata in alt mod, pe viata;
- pentru ca, de curand, nu am ales pe cineva nepotrivit pe termen nedefinit sau chiar pe viata;
- pentru ca, desi unii oameni isi nedreptatesc prietenii, intelepciunea si logica sigur vor reface legatura dintre ei pe viata;
Si, pentru ca n-am chef sa glumesc, as spune:
- pentru ca aseara, cand a nins in Bucuresti, mi-am adus aminte cum mama, cand eram copil, ma lua din pat in brate si ma ducea la fereastra sa-mi arate o minune;
- pentru ca mai sunt pe lume oameni carora le place si isi gasesc ragazul si nevoia sa mearga vara la tara;
- pentru ca, de cate ori imi doresc, chiar nu s-a intamplat sa nu reusesc. Incetul cu incetul, pe viata.
Si... inca un motiv paradoxal de a "gandi frumos", dar la modul cel mai trist si ironic al sortii: pentru ca oricat am vrea si am intelege sa fim de dreapta, Romania de azi nu ne lasa sa nu ne ducem putin in stanga. Am inteles de ce prieteni foarte buni, declarati de dreapta, au fost surprinsi sa se gaseasca usor in stanga. Daca ar intelege si cei ce ne conduc si ne mai citesc din cand in cand bloggurile... Dar nu au cum, de ar fi, nu s-ar mai povesti:(
Povestiti-va totusi din cand in cand, naiv, de ce e pe lume frumos.
joi, 13 decembrie 2007
La multi ani, "B.P. Hasdeu"!


Liceul meu implineste 140 de ani...Stiu ca pentru unii nu e tocmai asa, dar pentru mine scoala n-a fost niciodata vreo corvoada. Poate ca e adevarat cand se spune ca nu trebuie sa pierzi primii ani, sa ai baza, pentru ca apoi totul sa vina de la sine. Asa ca amintirile imi vor fi intotdeauna dragi, chiar si daca era sa raman intr-un semestru la chimie si cateodata mi-era frica de profa de franceza, istorie sau de profu' si profa de mate:)
Hasdeu-ul din Buzau este printre cele mai bune scoli din tara asta. Si doar onoarea de a fi fost acceptata acolo va ramane pentru totdeauna una dintre marile mele realizari. Am fost acolo din a-V-a pana in a-XII-a, unor colegi sau profesori nici nu le mai stiu numele, dar toti m-au influentat in sensul cel mai bun posibil - in afara de obiceiul cu fumatul(vinovatii se stiu, eu fiind prima:))
La 125 de ani am dansat, am cantat, am recitat. Intamplarile au avut loc pe trei scene diferite, din initiative diferite, una dintre ele exclusiv a catorva dintre noi, niste mucosi de clasa a-V-a:)
Acum voi fi doar oaspete. Si doar sa tac si sa privesc, si imi va fi de ajuns.
luni, 10 decembrie 2007
Asa o fi? (traducerea ceruta:)
Regia: Thomas Vinterberg
Cu: Clare Danes e Joaquin Phoenix
Un film care spune totul despre ce suntem, unde mergem, ce vrem si ce ignoram sau habar nu avem… Si, poate, chiar nici nu e vorba de dragoste.
Aproape toti vor in ziua de azi sa faca bani, sa aiba profit si succes – ca intotdeauna, as zice – dar fara a privi inauntrul lor, fara ragaz si tihna, fara dorinta de a conserva si a pastra frumusetea, natura, valoarea sau sacrul. Omul modern nu se gandeste la niciuna dintre ele atunci cand vrea sa acumuleze.. Chiar si familia ramane o optiune suplimentara, care poate sa existe la un moment dat sau nu...Bucuriile, suferintele sunt surprinse in stiri si sunt intelese adesea ca simple fapte ale unui telejurnal. E ca si cum am merge pe o strada plina de cadavre catre propria noastra moarte, dar fara sa stim, sa constientizam, fara sa observam nimic in jurul si inauntrul nostru.
Iubirea e ultima si cea mai persecutata dintre sentimentele omenirii de azi. Mai putin importanta decat sexul sau succesul. Omul de azi a ajuns sa-si explice emotiile prin e-mail sau sms, sa povesteasca sau sa cunoasca viata lui si a prietenilor, vorbind la telefon. Interactiunea privirilor e din ce in ce mai rara, contemplarea cerului, a rasaritului sau apusului sunt insolite si considerate desuete... A visa, a zbura, a aspira, a transcede, cuvinte din ce in ce mai rare si mai putin intelese.... Eminescu a murit!?
Am vazut filmul asta... M-am uitat pentru ca mi se parea straniu. Nu intelegeam multe din elementele lui, dincolo de conflict si povestea de dragoste a protagonistilor. Am realizat ca omenirea si pamantul erau in haos si pe punctul de colaps. Dar mai mult decat atat, filmul arata o lume aproape de un dezastru atata in afara, cat si in interiorul ei, o lume care se stinge intr-un tablou grandios, sublim. Imaginile singure spun mai mult decat povestile filmului... O antiteza sinistra si ironica intre uratul omenirii si frumusetea Terrei chiar si in prag de catastrofa.
Cei doi stiu ca vor muri in inghetul global... Si totusi moartea nu li se pare o pedeapsa si nici o finalitate tragica. Poate pentru ca doar si pentru cateva clipe au regasit si au retrait ceea ce pierdusera : esenta...
Ideile mele despre lumea de azi s-au intalnit cu ale regizorului…Pe langa toate celelalte mesaje ale filmului, toate intr-o mare interdependenta, povestea de iubire frapeaza si se detaseaza… Poate pentru ca, intr-adevar, cel mai sigur, linistit si salvator loc de pe pamantul viu sau mort este in amintirile sau visele si sufletele noastre, in iubirea noastra?
vineri, 7 decembrie 2007
Fata, am baut o bere dimineata, iti dai seama, ma duc binedispusa la scoala.
Dupa ce mor de ras, ma apuca sentimentul responsabilitatii. Noile generatii au o mare libertate de acces la informatie de orice fel, de oriunde si se manifesta, exprima la fel de liber sau libertin... Dar nu cred ca sunt mai depravati decat oricare dintre noi, in raport cu timpurile in care am crescut:)
Si, pana la urma, eu stau linistita. Pana unde credeti ca va scadea varsta la care isi vor da "pantalonii" jos? La gradinita si la cresa se presupune ca nu stiu sa citeasca, nu inteleg ce-i "aia"... si nici necesitati prea multe nu le provoaca hormonii...hahaha...Si nu se spune ca oricum cei mai importanti sunt cei sapte ani de acasa?
Depinde acum si care generatie o creste pe urmatoarea in astia sapte ani...:))
marți, 4 decembrie 2007
Luati de cumparati! In tren!
- reviste(vechi rau, clar)
- ceasuri, lantisoare, bratari (din care un ceas stricat, rupt, dezmembrat)
- ciocolata cu sosete:))
- telefoane mobile(no comment)
- cafea(in pahare de plastic, aburind, pe o tava dusa de un nenea)
- alte sosete, flausate(luati de pipaiti, domnu', e bune)
- apa(asta era chiar ok)
105 minute de drum, din care la fiecare aproximativ 15 minute - in medie - deschis usa compartimentului de cate un reprezentant al ambulantilor feroviari, de fiecare data altul.... Nu spun care le era etnicitatea in majoritate... Macar oamenii muncesc, din greu. Bine si asa...