Folllow the Rainbow

Folllow the Rainbow

miercuri, 31 decembrie 2008

The Spirit of Christmas Past

Propun exorcizarea demonilor si purificarea lui "Christmas"("year") future.

Ne stim fiecare pacatele, fricile, demonii, aspiratiile, dorintele. Asa ca, fie ca cele rele sa se spele, iar cele bune sa se-adune. Pentru ca, dintre toate cate pot fi, poate cel mai trist si deloc productiv este sa fim bantuiti incontinuu de "fantomele" rele ale trecutului (orice forma ar lua ele).

Sa traim cum visam!

vineri, 19 decembrie 2008

Sa nu disperi din dragoste, daramite sa te sinucizi

Imi aduc aminte ca prin februarie cineva a ajuns pe blogul meu, dand cautare pe google la "impacarea partenerilor cand barbatul e prost"... Doamne, ce-am ras:)) "Consiliere" google, i-am zis...
Date fiind intamplarile din viata mea din ultimii ani si nu numai, simt nevoia sa scriu cateva concluzii (si poate astfel sa ajut si vreun ratacit care ajunge in disperare aici:))

Impacarea poate avea loc sau nu, indiferent daca vreunul sau amandoi sunt oricum si in toate felurile posibile... Asa cum si intelegerea dintre ei poate exista sau nu. Asa cum si durata relatiei dintre ei poate fi mai mare sau mai mica, indiferent de cum sunt si de orice ar face ei...

Am realizat ca o relatie merge doar atunci cand: 1. cei doi simt ceva unul pentru celalalt; 2. cei doi au macar cateva lucruri si viziuni asupra unor aspecte ale vietii in comun; 3. cei doi se afla in momente similare ale vietii; 4. cei doi au nevoi asemanatoare in acelasi timp;
Probabil lipsesc foarte multe alte date obligatorii. Stiu. Doar ca, indiferent de celelalte, daca astea patru nu sunt indeplinite, poti sa te dai peste cap, sa-ti tai venele, sa urli, sa faci scandal, sa faci sacrificii si tot felul de alte tertipuri sau scenarii, ca in veci nu va merge nimic.
De-alungul timpului am trecut prin situatii diverse, am avut parte de tot felul de intamplari, am analizat si/sau experimentat...
Nici macar infidelitatea sau parasirea n-ar trebui sa descurajeze pe nimeni, daramite sa faca pe cineva sa se sinucida. Cand e sa fie, este si va fi. Cand nu, nu. Este atat de simplu.
Adevarat e si ca inainte de a ajunge la o concluzie atat de simpla trebuie ca fiecare sa se agite, sa se dea cu capul, sa sufere sau sa iubeasca si sa urasca, sa faca tot posibilul.
Un singur lucru nu trebuie sa facem, insa: sa ne descurajam. O situatie aparent fara rezolvare se descurca de la sine, daca asa e sa fie... Sau ceea ce iti trebuie va aparea pana la urma cand nu te astepti.
Concluzia mea.
Sau, pur si simplu, parerea mea dupa datul cu capul si facut tot posibilul:))

marți, 2 decembrie 2008

Imi place!

N-am sectiuni gen "ce imi place/nu-mi place", dar e pentru prima data cand simt sa fac o astfel de declaratie. Si merita un post fara prea multe cuvinte.
Imi place Emma Thompson pentru ca a infiat/luat in grija un tanar din Rwanda, refugiat in Marea Britanie.
Imi place!

Nu-i mai suport pe unii!

De ce pe blog-ul de pe realitatea apar tot felul de comentarii absolut rautacioase sau cel putin ciudate ba la adresa persoanei titulare de blog, ba la adresa subiectelor, ba, ba...?
Un exemplu: aici.

Acum, nu vreau sa-i invit pe respectivii si in spatiul asta virtual. Dar pur si simplu ma enerveaza rautatea ieftina si dorinta unora de a dovedi cum tu esti prost si ei sunt destepti. Iar eu, ca o "desteapta", reactionez:), in loc sa las oamenii sa-si spuna opiniile si sa tac atunci cand e cazul.
Sau poate ca intr-adevar gresesc, rationamentele mele sunt eronate, planurile existentei mele sunt amestecate fara sa aiba acest drept...ha-ha-ha:))
Dar imi dau seama totusi ca nu sunt multi cei care chiar inteleg si gusta o gluma aruncata la final de meditatie gen "nemurirea sufletului", tocmai dintr-o dorinta de ghidusie, autoironie si relaxare a subsemnatei, fara sa nu se aprinda inutil si ridicol.
Si daca ar avea dreptate, de ce formularea malitioasa si senzatia de dojana? Poate e doar vorba de un domn profesor in varsta, cu dorinte sincere de a ma ajuta sa percep corect lucrurile?
Sau sunt eu paranoica si din nou gresesc?:))
Oricum, multi frustrati...

luni, 24 noiembrie 2008

Pentru Ina, de la Ecaterina!:)



Ca raspuns la comentariul tau, pt ca stiu ca-ti place... Te pup cu drag!

program artistic de inveselire




Ce se aude si vede mai sus mi-a fost "dedicat" de catre doi minunati colegi de la munca. Adica: au purces pe hol, cantand-o in drumul catre studio, dar au devenit brusc emotivi, ajungand in fata mea. Totusi, cel putin link-ul mi-a parvenit...

Si, tinand cont ca eu le ofer incontinuu program artistic de inveselire (sau exasperare:)), e de inteles ca si ei sa-mi raspunda la fel, nu?

sâmbătă, 22 noiembrie 2008

Americanii au fost dintotdeauna aici

- Dimineti reci sau calde, radio romania, tzzzzzrrrr-suna clopotelul, AMIGO - frecat in ceasca pana face spuma, altfel mânia mamei se abatea asupra mea...
- Guma turbo, prajituri de la cofetarie, bisnitari, cozi cu doua zile inainte la lapte, carne, oua si bomboane cu arome de portocale sau lamaie... PEPSI-COLA, citronada, brifcor si sirop din muguri de pin... POIANA NEGRI.. Ah, si sifoooon, mult sifon. Cei gospodari se distingeau clar, aveau recipiente de metal la 7 litri si masini dacia 1310 sau lastun . Un grup aparte il constituiau si cei cu recipiente de sifon la 7 l, totusi detinand din conservatorism sau comoditate o unica bicicleta sau vreo lada pe butuci, iar altii privindu-si nostalgic motocicletele cu atas iesite din uz odata cu instalarea comunismului.
- Trafic cu butelii, produse de la avicola, goscom sau c.a.p-uri. Trafic cu carti interzise. Bruiaj al europei libere, nopti tarzii cu vocea americii...
- Cantarea Romaniei, casa pionierilor si soimilor patriei..
Nu mai rascolesc prin amintiri...
- Adaug doar carpati, snagov, b.t., KENT.
Toate ori s-au transformat, ori au disparut din motive subiective sau obiective...
Interesant ca "the british-american stuff" sunt poate singurele elemente perene din toate astea... Iar amigo a reprezentat cu succes globalizarea, chiar dinaintea caderii comunismului autohton.

p.s. daca n-ati inteles mare lucru, e din cauza ca mi-e tare somn. mai mereu! :))

joi, 6 noiembrie 2008

Lideri de audienta

Deunazi povesteam cu prietena foarte buna Mada cum mi-am petrecut eu noaptea alegerilor din SUA, in direct, incontinuu.
Adica: de la 01.00 la 06 fara 10, cu pauze de cate 2 minute intre ore, in care abia daca mai apucam sa ma uit foarte repede pe scheletul jurnalului urmator, schelet care nu era oricum respectat...
Povestii mele nu-i lipsea nimic: de la entuziasm si logoree, la detalii si amanunte felurite... Mi-am recunoscut greseli sau scapari,
m-am umflat in pene pentru idei bune,
m-am bucurat pentru ocazia deosebita care mi-a fost data si pentru frumoasa echipa cu care am facut totul,
am ras de neintelegerile cu colegii sau interlocutorii,
am multumit lui D-zeu pentru invitata mea din platou, Adriana Matei, care m-a salvat de la a-mi pierde vocea dupa 3 ore de vorbit aproape non-stop, etc, etc, etc... (nu ca asta m-a impiedicat sa vorbesc tot eu prea mult...)
am rememorat momentul in care muzica de la sediul de campanie al lui McCain in mintea mea era western, ca dupa un minut sa ma corectez ironic, tot in direct: filmele sunt western, muzica e country... (am inteles de altfel, ulterior, ca a fost clipa in are toata regia a izbucnit in ras si toata lumea s-a relaxat in sfarsit dupa ore bune de concentrare:)
mi-am adus aminte cat de greu mai puteam gandi la 5, cand as fi vrut sa spun.... "sondaj" sau "rezultat" si nu-mi puteam aminti care e cuvantul, iar in casca experimentatul producator imi turna brusc raspunsul la intrebarea nepusa: SONDAJ, REZULTATE!!!:)))

si cum febra mea fabrica intreaga istorisire, intr-un final mai mult sau mai putin apoteotic imi spune Mada: "stii ca antena a facut stire ca au fost lideri de audienta in noaptea alegerilor?".

caramida, poc, in cap...

nu m-am mai uitat pe audiente de aproape 3 ani, de cand am realizat ca atunci cand devii obsedat de asa ceva te poti pierde usor, atat pe tine, cat si esentialul.

nu-mi sta in fire sa ma laud, decat prietenilor foarte buni care imi inteleg vanitatea ca entuziasm sporit. Ceea ce si este:)) Daaaar... chiar asa?
Du-te, intreaba, du-te cere audiente, du-te asteapta audiente... Pt ca cele de pe noapte de fapt nici nu puteau exista inca, la nici 12 ore dupa.

De ce atata caz? Pentru ca, pe langa Oscaruri, Revelion, Craciun, Paste, subiecte cu ierni sau inundatii grele, pe langa felurite accidente, meciuri, si alte si alte stiri, noaptea asta a fost cel mai mare pariu al meu cu mine... Si, indiferent de nuante, incoerenta pe alocuri sau balbaieli, consider ca l-am castigat.

In sfarsit, trece o zi. Le vad.
Am fost lideri de audienta SI IN NOAPTEA alegerilor din SUA!
P.S.: Pt "boy-friend-ul" meu: nu intru prea mult in rol cand prezint, chiar asa sunt eu. poate ar trebui sa ne cunoastem? :)

Sub semnul dublei sanse...

Asa a fost viata mea din momentul in care am parasit orasul natal.
E ciudat.
Incerc sa-mi explic si altfel lucrurile decat prin greselile evidente sau circumstantele favorabile din timp.
Tocmai am realizat ca sunt unul dintre oamenii carora viata le-a dat a doua sansa in tot ceea ce au facut sau au inceput si n-au terminat, chiar si in relatiile cu oamenii.
Si, in ciuda momentelor in care sunt motivat sau nu foarte aspra cu mine sau foarte dezamagita, observ o data in plus ca de fapt ma incadrez destul de bine in randul optimistilor.

Dar, daca ar fi sa ma iau dupa multiplele mele incercari de a face robinetul din bucatarie sa nu mai picure, fara niciun succes insa, sper sa nu ajung in toate de la dublu la cvadruplu sau mai mult.:))

duminică, 26 octombrie 2008

Multumesc!

Multumesc celor care au venit la spectacolul din care mai nou fac si eu parte.... Multumesc pentru aprecieri, draga Mada2. Stiu bine ca fiindu-mi prieten e greu sa fii obiectiv:) De altfel, ceilalti prieteni buni, pe care inca ii astept la teatru, m-au asigurat chiar ca pot sa joc si ca o cizma, pentru ca oricum ei nu pot fi altfel decat subiectivi... De specificat ca sursa cu "cizma" e Monika Cismaru....hahahahaha:))
De specificat de asemenea ca pe afis figurez ca DElia Pusca... Iar pe site nu exist intr-una din distributiile afisate. Nu-i bai, ca se rezolva sper pana la finalul stagiunii:))

P.S. Urmatoarea reprezentatie cu "Batranul": duminica, 2 nov, Nottara. Va astept!
Adaug si eu foto cu dragii mei colegi si sper ca data viitoare sa am si poze din spectacolul cu pricina. Cu ocazia fotografiilor urmatoare, multumesc absolut tuturor prietenilor mei buni si dragi pentru o zi de nastere minunata si un chef super... Ii arat acum doar pe o parte dintre colegii si prietenii "actoroi":), ca de la asta pornisem..:) Oana, Raluca, Aylin, Alex, Turla, Ionut, Bogdan, Nino.





duminică, 19 octombrie 2008

Mi s-a intamplat. M-a amuzat. M-a intristat.

Mi s-a intamplat sa ma ignore sau sa ma certe buni prieteni pentru aproape nimic.
Mi s-a intamplat sa fiu invidiata pentru ca sunt blonda si/sau lucrez in televiziune.
Mi s-a intamplat sa se supere oameni pe mine pentru ca sunt neatenta, aiurita sau cateodata destul de taioasa.
Meritate sau nu, multe mi s-au intamplat... Si pe langa multe, multe altele...

Dar sa vina presedintele blocului in care locuiesc de 3 ani, caruia vroiam sa-i las "pe incredere" cateva milioane pentru plata intretinerii pentru ca administratorul nu e niciodata de gasit, si sa spuna aparte si din motive absolut nejustificate, la usa mea: "cum schimba televiziunea asta oamenii"... Ei bine, asta nu mi s-a mai intamplat. Dar, pe langa nedreptatea afirmatiei in ceea ce ma priveste exclusiv si durerea provocata, pt ca asa sunt eu, mai sensibila, recunosc ca m-a amuzat.
M-a amuzat ezitarea lui atunci cand l-am luat tare si i-am cerut sa explice.
M-a amuzat teama lui de a-si alege cuvintele potrivite si explicatiile necesare la insistentele mele.
M-a amuzat cand vedeam ca habar n-avea ce vroia sa spuna.
M-a amuzat ca parerea lui despre mine era ca m-am schimbat de vreun an, de cand lucrez intr-o televiziune de stiri....:)) LOL
For the record: lucrez de vreo 5 ani doar in astea de stiri...
M-a amuzat cand incerca sa ma certe pentru indrazneala mea de a dori sa platesc in cateva rate si nu toata suma odata.
M-a amuzat cand usor zeflemitor vroia sa ma faca sa inteleg ca stie el cat de bine se castiga in televiziune, mai ales cand esti pe sticla, si ar trebui sa-mi fie rusine ca am adunat 2 milioane si jumatate la intretinere...

M-a intristat sa observ o data in plus ca atunci cand esti bun, normal, deschis si sociabil, esti ori neinteles, ori luat de prost.
M-a intristat sa vad din nou cum oamenii, atunci cand nu cunosc ceva sau pe cineva, prefera sa presupuna mai curand decat sa afle.
M-a intristat nestiinta lui.

De ce se duc la Arcul de Triumf?

Peste vreo 1000 de ani se va spune:
in orasul capitala de tara Romania, cu un mileniu in urma, au construit oamenii un arc triumfator... Simbolismul si puterea lui erau prea marite, iar oamenii i se inchinau adesea. Multi veneau cu alai, prieteni si rude, sperand la mai bine... Iar miresele se "imortalizau" in imagini, trecand pe sub el, pentru o casnicie si casa de piatra!

De cate ori merg catre munca la sfarsit de saptamana ma minunez, vazand nebunia care ia din ce in ce mai multa amploare la Arcul de Triumf. Mirese, masini, oameni cu aparate foto sau camere de filmat, galagie, aproape isterie. Singure sau cu alaiul, in grup de trei sau patru mirese, cu sau fara nasi si miri, obiceiul asta se transforma incet in traditie, in nici un an-doi, vazand cu ochii.

Daca nu cumva e ceva ce ignoranta mea a omis, adica vreun obicei deja explicat si mistificat, atunci ma gandesc foarte serios daca nu cumva asa se nasc magia, misterul si miturile...

sâmbătă, 18 octombrie 2008

de ce sa scriu?

Nu stiam ce sa scriu. Sau poate doar nu mai aveam linistea necesara.
Mi-a venit insa o idee exact in clipa asta, cand am citit un comentariu in care mi se spune ca blogul meu e din ce in ce mai putin accesibil... Probabil adevarat, orice ar insemna asta...

Pe de alta parte, atunci cand m-am apucat aici de dat cu parerea, strans idei, promova lucruri si oameni care cred ca merita sau aberat pur si simplu, am facut-o dintr-o nevoie uitata sau reprimata de a scrie si din dorinta de a transmite oricui vrea sa vada diferite ganduri care altfel s-ar fi pierdut prin memoria mea mai mult sau mai putin involuntara...
Ca orice idee buna, si fenomenul asta, "blogul", a devenit insa mai nou ba mijloc de a face rau, de a face bani, de a face jocuri de interese de orice fel, de a face misto, de a face pe desteptii sau pe prostii, de a face ca lucruri valoroase sa pice in derizoriu, de a face din excesul de comunicare de fapt o lipsa a ei si a esentei ei...

M-am regasit si eu poate, fara sa vreau, in oricare din situatiile astea. Si chiar ma gandesc ca mai bine scriu doar atunci cand chiar simt cu adevarat ca am ceva de spus si cand vreau s-o fac.

joi, 9 octombrie 2008

Asadar, merita?:))

Prietenii probabil stiu ca, spre disperarea tuturor, atunci cand sunt lipsita de alte inspiratii, ma inspir din blog-urile altora sau va lovesc cu vreun song "intubat":)) Acum, m-am gandit sa le combin, o data in plus. Adica, post-ul Ancai Lupes, extrem de inspirat, cu melodia atasata.

sâmbătă, 27 septembrie 2008

Prim-ministrul Jormaniei:

"Trebuie sa terminam cu tâmpenia cu grupurile de interese. Peste tot exista grupuri de interese. Mediul de afaceri este un grup de interese(...) Nu trebuie sa stigmatizam mediul de afaceri... Da, domnule, exista si care e problema?(...) Daca alimentam perceptii care nu sunt în acord cu realitatea atunci este evident ca acele persoane fac asta împotriva interesului general al României."

Copilul tau, fratele tau mai mic, nepoata ta, in general noua generatie: Atunci nu e nimic rau in a-mi cauta pile si cunostinte pentru a obtine un avantaj, un contract, altfel decat pe caile normale. Atunci nu e nimic rau in a face in asa fel incat sa fiu sigur ca voi castiga o "licitatie". Atunci nu e nimic rau in a incerca sa ma fac placut in feluri diferite, chiar necinstite in anumite medii sau "grupuri de interese" pentru a-mi atinge un scop intr-un mod necinstit...

Asta s-ar putea intelege din declaratiile de mai sus. Si, oricat s-ar referi strict la mediul de afaceri, imposibil ca acest mediu sa nu interactioneze cu toate celelalte medii. Doar naivii ar putea crede ca nu. Nu mai vorbim de motivul pentru care a fost facuta afirmatia si impotriva cui... Sau de necesitatea acestei izbucniri.
Imi pare sincer rau ca un prim-ministru face astfel de declaratii prin care, fara sa vrea sau sa-si dea seama, poate parea ca legitimeaza, recunoaste si sustine ceea ce poate fi numit chiar si coruptie, cu nuantele de rigoare.
E bine in schimb ca ne batem cu pumnii in piept cum ca ne-am lupta cu infama coruptie sau ne batem in campanii care mai de care mai anticoruptie.
Si, imi pare rau sa recunosc, dar ori cine face astfel de declaratii - mai ales un prim-ministru - explica foarte bine ceea ce vrea sa spuna si cam care ar fi diferenta intre "grupurile de interese" din mediul strict de afaceri si coruptia generalizata, ori mai bine si pentru mai binele nostru si al copiilor nostri se osteneste la modul cel mai "politically correct" sau diplomatic sa afiseze prea moralizatoarea si educativa tacere sau macar atat de hulita ipocrizie, ambele parca foarte necesare cateodata!

Atata timp cat expresia in sine, din motive destul de bine stiute s-a incetatenit ca avand un sens peiorativ, cred ca e foarte important ca distinctiile sa fie corect si foarte atent facute. Altfel, orice plod caruia abia i-au dat tuleii, care vrea sa-si impresioneze iubita si anturajul si care are ambitii de donald trump autohton, va intelege foarte prost si doar partea negativa a ceea ce inseamna interese de sau in afaceri... Cam la fel de prost cum a fost inteleasa si democratia in general la noi, dupa '89.

joi, 4 septembrie 2008

Chemare

Citeam pe blogul lui Chirila despre vocea in teatru si mi-am adus aminte de propriile mele experiente si descoperiri, marturisite in lucrarea de diploma. Cu o mai mare sau mai mica legatura, m-am apucat aiurea sa scriu aici aceasta chemare.

Te duci la teatru, film, spectacol; stai, privesti, asculti; iti place sau nu, la final pleci acasa.
In functie de capacitatea sau dorinta fiecaruia de analiza, spectacolul in sine e considerat mai mult sau mai putin reusit din anumite motive: jocul artistilor sau al anumitor artisti, regia, muzica, scenografia, lumina, atmosfera, firul epic sau mesajul, povestea in sine, ori pur si simplu pentru ca ceva din fiinta ta a rezonat, a fost atins si mangaiat cumva... Daca toate astea sunt superlative si concura la atingerea cat mai multor suflete, avem deja de-a face cu o capodopera sau un fenomen...
Totusi, sa revenim la starea naturala a unui spectacol normal.
Greseli majore sunt trecute cu vederea de unii sau erori minore sunt exacerbate de altii.
O gluma ieftina si rasuflata este aplaudata sau un adevar spus bine sau rau este trecut cu vederea.
Unii inteleg, altii patrund doar spoiala.
Ore, zile si nopti, saptamani de munca sunt greu imaginate de ochiul spectator.
Micile pana la marile dificultati ale actorilor sau ale oricaror alti responsabili cu creionarea liniilor virtuale sau concrete si a spatiilor dintre ele sunt total inexistente in mintea platitorului de bilet, uneori ignorant de indulgent, alteori nedrept de exigent.
Tot ce se vede e produsul finit. Si tot ce se apreciaza este tot ansamblul final, chiar daca pe bucati, pe alocuri sau ca un tot. Culisa va ramane mereu in culise. Asa cum operatia facuta de chirurg va ramane mereu o necunoscuta pacientului. Asa cum etapele si miile de idei neasternute pe hartie, ci doar gandite de inspiratia unui romancier vor ramane intotdeauna un mister pentru cititor.
Indiferent de zbaterile, oboselile, sacrificiile sau neputintele creatorilor, o alta entitate se detaseaza, prinde contur si este cea care conteaza pentru public: finalitatea. Ca in orice alta meserie, dar adaugand ceva mai multa nebunie, transpunere, daruire si mai ales... poezie.

Oricare ar fi insa motivul prezentei, felul in care priviti si cunoasteti, simtiti sau apreciati, mergeti la teatru, la film, la spectacole de orice fel! Sunt infinit mai multa munca, substanta si inspiratie pentru toata lumea acolo decat v-ati putea imagina. Veti gasi acolo poate chiar si putina fericire, in feluri pe care nu le stiti inca.

P.S.: Mi-e clar ca doar cineva care intelege a stat sa se "plictiseasca", citind post-ul asta pana la capat. Asa ca demersul nu cred ca va avea prea bune efecte. Dar cine stie care e de fapt finalitatea?

Vreau inapoi!

De abia acum cred ca imi iau zborul catre viata.
De abia acum incep sa simt si sa inteleg ce ma inconjoara, sa vad, sa aud, sa ating povestea.
De abia acum am incheiat un capitol de care avea nevoie subconstientul si incep sa sterg usor-usor "greseli" ale "copilariei". Sunt dispusa chiar sa le repet ori pentru a le da un nou final, ori pentru a le patrunde mai bine sensul. Indiferent, abia acum simt ca incep sa traiesc.
De abia acum incep sa cunosc cuvantul responsabilitate.
Si tot acum incep cu adevarat sa ma inspaimant.
Vreau inapoi in copilarie!

marți, 2 septembrie 2008

Sunt foarte desteapta, nu stiai?

Si-a facut blog prietena mea buna si una dintre putinele ramase din cei patru ani de facultate de limbi straine. Doamna profesoara, mai nou domnisoara iar:)), scrie de multa vreme, dar s-a gandit abia de curand se ne arate si noua cat de desteapta e... Asa cum se face mai nou pe internet...LOL

Ana, stiam deja:)) Te pup cu drag!

marți, 26 august 2008

Emma Grimaldi - foarte frumos





Emma Grimaldi - Cyranaeum
Asculta mai multe audio Muzica »



emma - ladino voi
Asculta mai multe audio Muzica »




Emma Grimaldi - Balada Vaker
Asculta mai multe audio Muzica »





Mai multe detalii despre Emma, cititi in LATER EDIT-ul post-ului prietenei noastre Ina, adica AICI.....