Folllow the Rainbow

Folllow the Rainbow

joi, 30 aprilie 2009

Se intampla uneori

Esti stresat tot timpul.
Ti-e teama de anumite schimbari.
Nu-ti convine nimic.
Habar n-ai ce-i cu tine.
Ai vrea sa lasi totul balta.
Nu mai vrei sa faci ce faci.
Nu mai vrei sa pierzi timpul.
Nu mai ai chef de nimic.
Nu mai poti sa incepi nimic din ce ti-ai propus.
Nu mai ai inspiratie.
Esti blocat pe toate planurile.
Nu intelegi sensul vietii.

Cum scapi?

duminică, 19 aprilie 2009

Crăciun, Paşte sau Halloween?

De ce se duce aproape toată lumea să se calce în picioare într-un singur loc?
De ce se duc la cel mai mare şi central dintre locaşurile lui Dumnezeu?
De ce aduc politicienii lumina cu avionul de la Ierusalim, in faţa camerelor de luat vederi?
De ce la nici un minut după miezul nopţii, credincioşii se împing şi se drăcuie să-şi facă loc mai în faţă, mai aproape, mai lângă?
Pentru că de fapt lumea nu se duce cu adevărat să sărbătorească miracolul Învierii?
Pentru că de fapt lumea nu aude şi nu înţelege vorbele sau pildele propriei religii?
Pentru că de fapt lumea iese la distracţie si la etalat podoabe şi vestimentaţii, ca la Revelion sau ca la mall în week-end-uri?
Pentru că de fapt lumea nu simte să fie mai bună, mai potolită, mai smerită sau iluminată?

Câţi ştiu de fapt ce sărbătoresc exact şi de ce la Crăciun, de Paşte, de Bobotează sau Rusalii?

Mai rămâne ca de Paşte, în locul bradului pe care-l împodobim la Crăciun cu globuleţe şi daruri, să ne batem la piaţă pe reduceri la cruci cu Isuşi răstigniţi pe care să le decorăm apoi în sufragerii, cu iepuraşi şi ouă roşii...
Marile magazine ar putea vinde giulgiuri, săbii, bice şi coroane de spini.
Coca-cola ar putea face o promoţie cu licoare roşie, pe care ar pute-o vinde şi flambată, pe stradă, intru purificare.
Cât despre faţadele şi grădinile caselor, oamenii ar putea să-şi asambleze acolo propriile scene de pe dealul Golgotei.
Copiii ar putea să se sperie reciproc, costumaţi in Irozi, Caiafe, Iude şi alţii asemenea...
Iar statul ar putea pune o taxă pe... gratuitatea luxului de a fi beneficiarul Luminii Sfinte.

V-am oripilat? Cam aşa se poate traduce spiritualitatea şi sfinţenia care inconjoară de obicei, de sărbători şi nu numai, crestinatatea "occidentala".
Câh!

P.S.: Sa nu fiu acuzata iar de ipocrizie, am dat si sms-uri, am urat si celor care poate nu meritau. Pana la urma, despre iertare si altele asemenea era vorba, parca?:)

sâmbătă, 18 aprilie 2009

Si-simfonia sms-urilor

A inceput deja.
Sms-uri minunate!:))

Post in post

La cererea "ascultatorilor", colegi de munca sau nu:), ma opintesc sa scriu ceva. Dar, oameni buni, cand nu ai inspiratie si nici chef, de ce sa te apuci sa scrii nimic?
Dati-mi idei, va rog!

P.S.: De Pastele asta n-am tinut post decat o zi. Gata, am scris:)

vineri, 10 aprilie 2009

Moldova (re)încărcată

In noaptea asta, echipa Realitatea TV trimisa in Rep. Moldova (reporterul Yevghenia Kironaki, cameramanul Mihai Valentin Buzduga şi şoferul Gabriel Colac) a fost retinuta de politia moldoveana incepand cu ora 22. Pana la ora 02 n-am mai putut vorbi cu ei, n-am stiut nimic de ei. La 02 si cateva minute ne-a parvenit informatia ca au fost eliberati si se indreapta spre tara.

Dupa toate stirile din ultimele zile: refuzarea intrarii in tara a unor jurnalisti romani, introducerea vizelor pt romani, sugestia ministrului nostru de externe sa nu mergem acolo, dupa declaratiile belicoase ale autoritatilor moldovene la adresa unor eventuale noi revolte de strada in Chisinau, dupa arestarea si vanarea asa-zisilor responsabili de "tentativa de lovitura de stat", dupa ce Kommersant scrie ca Rusia a livrat Chişinăului mijloace speciale pentru înăbuşirea viitoarelor proteste, dupa toate astea si nu numai ori se linistesc lucrurile in curand, ori o sa asistam neputinciosi si oficial tacuti... la abuzuri mult mai mari decat pana acum.

Ma rog ca cei care vor protesta azi la Chisinau - daca o vor mai face - sa fie foarte atenti sa nu aiba oameni infiltrati special sa provoace conflicte si sa atace institutiile statului, tocmai pt. a oferi motive autoritatilor sa reactioneze violent.

Cat despre faptul ca CNN-ul n-a prins Moldova, bine ca Rusia trimite pe fata munitie lacrimogena de încărcare... Mai bine spus: Cat despre ajutor, luati niste lovituri!
Mi-e teama ca Moldova (re)incarcata se va termina inlacrimata.

joi, 9 aprilie 2009

10 ani de bucuresti - introducere

Cu parere de rau pt prietena the Monika, tocmai i-am furat ideea si ma apuc de istorisit in volume cei 10 ani in Bucuresti si nu numai, ca ar fi multe de spus si despre Buzau... Ceea ce ma va ajuta probabil la batranete sa-mi scriu memoriile "in full", dupa cum imi sugera sugubet Geo Saizescu:)

Primul capitol? Habar n-am. Poate doar o enumerare introductiva: balet, dansuri la 5 ani, prezentator de spectacole de la 10 ani, agentia de manechine, miss tinerete la 16-17 ani, mega tv, radio hasdeu, opinia buzau, alta agentie de manechine, miss fashion la 18 ani, cafele si muzica si discutii filosofice la edy bar, la oana sau monika sau la mine acasa, bacalaureat; inscriere la facultate, a doua zi imediat proba la tvr, luat proba, renuntat la a mai invata pt facultate de stat pt. naveta cu trenul personal, 6 luni, zilnic, la cursurile din tvr, ramas in toamna la facultatea particulara de limbi straine si intrat la trupa dp2, schimbat pt inceput 3 locuinte, ajuns la garsoniera monikai, stat incognito cu ea multa vreme (multumesc!:), mers la scoala din an in paste, mers la tvr - alta scoala. si asa incepe adevarata nebunie...

vorbe de duh pt capitolul de inceput: tineti-va copiii ocupati cat mai mult cu orice le face placere si le dezvolta anumite abilitati si pe cat posibil alaturi de alti copii, nu-i lasati de capul lor sau doar cu capul bagat in televizor/calculator...
gata pt moment.

joi, 2 aprilie 2009

Fotbal, patriotism - lehamite nationala!

"Ne-a batut si Austria", imi zice trist un coleg. "Asa, si?", ii replic.
Si chiar nu-mi vine sa mai comentez nimic apropo de fotbal, echipa, antrenor, nivel de joc, masuri de luat, etc.
De ce?
Pentru ca, in afara de impatimitii diverselor sporturi, romanii oricum nu mai au vreun spirit patriotic. Cel putin asta reiese din tot ce aud si vad in jurul meu. Cu noile generatii, incepe sa ne dispara din ce in ce mai mult orice sentiment nationalist. Iar unii, mai batrani sa nu, ipocriti sau chiar foarte sinceri, isi blameaza propriul neam mai ceva ca pe dusmani. Ne autointitulam de la lenesi, murdari si needucati, la resemnati si lasi, hoti, tradatori si turnatori... Vedem doar ce-i urat si prost. Scoatem in evidenta cu orice ocazie tot ce e mai rau.

Este deja un curent, o moda sa te raliezi negativismului general... Si parca tuturor ne pute totul in tara asta si in legatura cu poporul asta.
Atunci mie de ce sa-mi mai pese de echipa nationala de fotbal? Din ce considerente, din care mandrie de neam si de tara sau din care orgoliu? Si ale cui exact? Individuale, poate, da! Insa, doar ale unor indivizi ca mine, din ce in ce mai putini...
Nu plang nici jucatori, nici antrenori, nici federatii. Nu cred ca vreunul o va duce rau vreodata. Imi deplang insa propriul popor. Ma deplang pe mine. Nu vreau sa nu-mi pese de fotbal, asa cum nu vreau ca altora sa nu le pese de teatru, film sau televiziune. Si sper sa iesim in curand din lehamitea asta generala. Pentru ca e posibil ca lucrurile sa nu mearga bine si din cauza asta.

P.S.: Toti cei care isi acuza tara si neamul, ma intreb insa ce parere au despre bunicii lor, despre parinti, frati, surori, verisori, despre prietenii apropiati si iubita sau iubitul de langa ei... Si, daca toti astia sunt totusi oameni buni, cum D-zeu toti ceilalti romani sunt atat de rai?

Bun venit, primavara! Voi le auziti?

In spiritul post-ului despre vara si toamna, nu se poate sa nu dedic o oda si primaverii. Voi le auziti vreodata? Nu, nu "vocile":))
Desi nu se aud doar primavara...
Ati observat ca imediat ce se itesc zorile, daca nu e foarte innorat, incepe sa se auda usor-usor si sfios cate un tril, cate un "gugustiuc" sau vreo alta zburatoare si sunetele-i specifice? Apoi se intetesc cantarile: in cor, pe mai multe voci, cu acelasi tempo sau contra-timp, cu solisti sau fara...
In ignoranta noastra urbana, pe multe nici nu le recunoastem. Si culmea e ca eu personal am norocul sa stau departe de forfota sonora a orasului si sa pot sa-mi privesc de la balcon ruinele caselor din jur, ciudat imbinate cu copacii, pisicile de pe acoperisuri si pasarile cantatoare. Nici prea-prea, nici foarte-foarte paradiziac, ce-i drept. Dar nici doar beton, otel, moloz, asfalt si fum de esapament.

Din cate am observat, primavara a ajuns pe la noi cu tot cu muguri si frunzulite timide prin copaci. Si florile ninse ale pomilor se vad deja ici-colo. Iar soarele incalzeste destul de mult, daca au ajuns pisicile sa caute umbra tomberoanelor, iar betivii de bodegi, umbrelele teraselor:))
Asadar, pentru fiintele solare si buna cronologie a anotimpurilor, sper sa nu se intoarca iarna pe ulita:)

Era o vreme...

...cand eu scriam asa:
"Am iesit pe hol. Un geam imens, de fapt doua, non-stop deschise. Vara e o bucurie sa privesti afara de aici, noaptea, spre dimineata si in zori. Miroase frumos, stelele stralucesc parca mai tare, pasarile canta neintrerupt, parca nici cainii nu mai latra atat de rau, iar vantul adie usor cateodata. La rasarit, cerul intreg e un imens curcubeu. Cand e furtuna, totu-i un vaj disperat, brusc, zmucit si impresionant... Totusi, trece.

Azi-noapte am inchis geamurile, era frig. Cerul era acoperit, lumina de jos se reflecta in norii compacti ca stralucirea zapezii iarna. Ce stele? Ce pasari cantatoare? Poate doar deja calatoare... Vantul nu adia, nici nu se isteriza, in schimb batea constant si monoton.

Cineva mi-a zis ca intotdeauna dupa Sf. Maria(august), vara nu mai e vara adevarata. Asa sa fie? Si sa nu fi observat eu pana acum? Nu de alta, dar am impresia ca a venit toamna..."

...iar oamenii raspundeau asa:
"acopera-mi inima...
nu stiu cum reusesti intotdeauna sa-mi strecori un fior in suflet.uneori ma sperie parca de aceste sentimente si imi par atit de ireale.apoi inchid ochii si visez la tine,draga mea dalia...te vad,esti acolo!zburzi pe cimpul colorat,ca o mare de flori.esti desculta si iarba vrea sa iti sarute talpile.flashuri ireale parca.tu nu alergi,iubito.tu plutesti.un inger blond.albul tau pur ma orbeste,imi inteapa privirea curios de nesatula de miscarile tale divine.simt pe obraji amorteala lacrimilor de singe.acea raceala pe care o simteam la inceput s-a transformat intr-un suvoi de caldura ce-mi inunda intai inima,apoi rind pe rind fiece molecula a trupului meu pacatos.e bine acum,iubito.sint linistit,in siguranta.ca si cum norii m-ar fi cuprins cu totul intr-o imbratisare blinda,dar ferma.te privesc si nu ma pot satura.nicicind.
te urmez,cu forta si neinduplecarea abia pornitei furtuni.este vijelia sufletului meu.vezi si tu morisca de frunze aramii.nu te teme,divina mea copila,va trece.inchide ochii.sint soarele si luna.sint cerul si pamintul.sint iarba si petalele florilor peste care plutesti ca o adiere.nu-i aşa ca ai şchiopăta puţin,după aceea,de teamă să nu-mi striveşti sărutul?
stiu ca ne vom regasi.stiu asta precum stiu ca soarele rasare invariabil,intr-o renastere permanenta.
te ador,dalia."

cred ca mi-am iesit din mana:)
vreau sa scriu din nou!