Folllow the Rainbow

Folllow the Rainbow

joi, 28 mai 2009

Lantul slabiciunilor

Am plecat de pe blogul mogulului antenist, pe care am ajuns de pe facebook-ul lui Iolu, si am aterizat mai intai pe un blog numit Turambar.

Undeva, in stanga, pe una dintre liste am gasit un altul, la care m-a atras titlul "Religiile si extraterestrii". Blogul cu pricina, Litere libere...

Aici, un comentariu al lui AprozarNet, care ne trimitea la rEvolutia interioara. Mai exact, la: "Nassim Haramein - Teoria unificata a campului"


Buuun. Eu n-am avut inca timp sa vizionez. Daca aveti voi inaintea mea, poate imi spuneti si mie daca merita ...

Lantul slabiciunilor...
Sa nu se mai spuna ca internet-ul nu are suflet:))

miercuri, 27 mai 2009

Imi place Mihalea Rădulescu!

M-am trezit mai târziu.
Dar scriu acum si aici pentru ca m-a socat, m-a descumpanit si oripilat tot circul asta legat de acest om, in frunte cu toate parerile pe care le-am citit pe ici-pe colo in noaptea asta ...

Mi-a plăcut întotdeauna Mihaela Rădulescu. Îmi va plăcea în continuare.
N-am vrut să judec nimic din intimitatea ei, ca de altfel nici a altora, dar sunt convinsă că doar oamenii fără o minimă experienţă de viaţă şi de stat în papucii celuilalt pot gândi şi huli atât de aprig, mârlănesc şi ipocrit. Şi, mai mult decât orice alt motiv, dizgraţia în care au aruncat-o unii poate este cel mai bun exemplu de cum se pot vărsa veninul şi invidia acumulate ani de-a rândul şi de cum iese la suprafaţă misoginismul patriarhal reminiscent al domnilor care consideră că ei au voie, ele nu!

Dacă Mihaela mai prezenta emisiuni, evenimente, acţiuni caritabile, etc..., nu s-ar fi găsit niciun gânguritor s-o analizeze şi s-o desfiinţeze(excluzand revistele de scandal si paparazzi).
Unii i-ar fi făcut în continuare audienţă.
Alţii ar fi privit-o în continuare cu jind din fotoliul de acasă.
Alţii n-ar fi avut nimic în continuare cu eu-ul ei ce nu corespundea elitei patapieviciene sau cu al ei curriculum, incongruent cu spiritele filosofilor luminaţi, dupa parerile exprimate abundent cel putin in blogosfera.
Ciudat cum s-au trezit toti deodata si cum pana mai ieri nu aveau o asemenea problema care sa le disturbe existentele superioare...

E dreptul fiecăruia să placă sau nu un om mai mult sau mai putin si pe alocuri... Dar e deja prea mult să ajungi să faci praf şi pulbere o femeie care până mai ieri nu te-ar fi deranjat flagrant si, mai mult, careia i-ai fi zambit libidinos sau ploconindu-te daca te-ar fi bagat in seama, i-ai fi facut si ceva complimente si te-ai fi oferit sa-i deschizi usa de la bloc, de la scara, de la lift pe repede inainte si fara sa rasufli. Pt. că ma întreb care bărbat din ţara asta nu şi-a dorit-o măcar o dată pe femeia asta? Sau care femeie n-a vrut să fie în locul ei?

P.S. : Bine, sa nu par la randul meu la fel de ingusta ca cei pe care ii acuz, poate nu chiar fiecare femeie sau fiecare barbat si-ar fi dorit(-o)... Sigur insa mai toti cei care o desfiinteaza acum se califica.

Nemai, de Ana mea dragă...

Dacă a fost vreodată mai potrivit un gând al Anei cu unul al meu, nu-mi aduc aminte... Dar se întâmplă să fie acum o anumită trăire şi nu mă pot abţine să n-o copiez şi să n-o împărtăşesc, mai ales când e atât de frumos exprimată...

Nemai

nemaiasteptand sa moara,
s-au sinucis brutal/
ca doi julieti/
toate iubirile noastre!

nemaidorindu-se neaparat,
s-au lenevit banal/
ca doi elefanti/
toate dorintele noastre!

nemaivoind sa se cunoasca,
au intepenit inchise/
ca doi carbunari/
toate pleoapele noastre!

nemai ne-a inchis ursuz puterile
si ne-a raspuns cu sec de uitari curande...
prea curand nemai...

duminică, 17 mai 2009

Istanbul - doar cateva cuvinte



De departe cel mai impresionant: chemarea la rugaciune de catre muezini... De cateva ori pe zi, la ore fixe, chiar si la 4 a.m... Pentru cineva care n-a mai pus piciorul intr-o tara musulmana, a fost socant. Cum zicea Alina, parca se dadea alarma de razboi... Si sunt foarte multi credinciosi practicanti.
Vorba Sandei: or fi ei ingalati, pe alocuri inapoiati, dar se simte parfumul marilor imperii trecute... Nationalisti, zambitori, cu un aer care parca spune: stim ca esti impresionat, stim ca stii istorie, stim ca iti place aici...
Clar Turcia europeana cel putin e mai dezvoltata si mai moderna decat Romania si Bulgaria la un loc. Autostrazi, sosele, orase sau sate care nu ies dintr-o linie arhitecturala foarte bine ordonata si finisata. Centrul financiar al Stanbulului, impunator, sta deoparte, departe de a se contopi cu zonele vechi si de a le intina cumva povestea. Pe alocuri simti si un parfum de Romanie de la tara, ceva gen carpete de iuta, tocarie roasa de vreme si multe magazinase, tarabe si restaurante-fast-food-uri-bodegi care la noi s-ar traduce estetic si nu numai drept kitsch... Nu mi-a placut mancarea prea mult. Depinde si ce incerci. Dar tot nu mi-au placut combinatiile.
Daca esti fitzos sau iti da mana, ai restaurante de lux si occident suta la suta cel putin pe coasta milionarilor. Iar in dreptul ei, te poti scalda si in piscina din mijlocul stramtorii... Dar nu e cazul pt. muritorii de rand, fie ei crestini sau musulmani. Totusi, am amintit:)

Istanbulul parca nu se mai termina de o parte si de alta a Bosforului si pe tarmurile Marii Marmara... Doar 70 de km lungime:) si aproape 20 de milioane de locuitori (neoficial, zice-se). Intotdeauna m-am intrebat cum ar fi viata intr-o asemenea imensitate. Probabil raspunsul ar cuprinde musai "cateva ore bune petrecute pe drum de acasa, oriunde..." (Bucurestiul e mic copil) Cozi de kilometri, la ora de varf, sa poti traversa din partea europeana in cea asiatica pe unul dintre marile poduri peste Bosfor. Case cu cateva etaje, ingramadite pe langa strazi inguste, in serpentine, pe zeci de km patrati.
Nu m-au agresat negustorii si vanzatorii, asa cum am fost avertizata. De altfel, daca nu-i bagi in seama, te lasa in pace foarte repede. Nu-i gasesti oricum decat in zonele bazarelor si in partea turistica evidenta - care se vede si in filmuletul de mai sus: Moscheea albastra (Sultanahmet), Hagia Sophia, Topkapi (fara punct pe i, se citeste î)... Monika imi zicea ca ii place ca oamenii sa fie demni si nu suporta felul lor de a se ploconi sau de a te convinge, de a te ruga sa cumperi. Nici asta n-am prea observat, sincer, foarte mult. Spre deosebire insa de greci, turcii n-or sa te injure ca n-ai cumparat si nici nu vor incerca sa te pacaleasca.
Iar betivi pe strazi, mitocani, scandalagii, nesimtiti, n-o sa vedeti. Nici taximetristi care sa nu aiba marunt, din contra, iti dau restul pana la ultima lira. Cat despre dat locul in tramvai cuiva mai in varsta, la Bucuresti n-am mai vazut de mult gesturi din astea. La Stanbul s-au permutat oamenii in jurul nostru de cateva ori bune pe parcursul a doar catorva statii.
Croaziere pe Bosfor si spre insule, musai.
Privit in larg pe unul din podurile peste Cornul de aur sau oriunde pe stramtoare, neaparat.

Ah, toata Turcia are interzis la youtube si unora le plac manelele... Probabil e vorba de inflexiunile noastre vocale foarte elastice si mult mai acute decat ale lor:))
Au fost doar cateva cuvinte...