Folllow the Rainbow

Folllow the Rainbow

joi, 29 ianuarie 2009

ha-ha-ha

cateodata imi recitesc post-urile... ce, voi nu faceti la fel? pe ale voastre adicatelea.
si nu vi se pare cateodata ca ati fost geniali, altadata ca... din contra:)) ha-ha-ha
eu cateodata ma "re-gasesc" ca... extrem de candida:)) ha-ha-ha
dar... sa speram!

Sa speram!

Nimic. Dar sa speram!

joi, 22 ianuarie 2009

Povestind Bucurestiul

Povestind Bucurestiul are in plan colectarea, pe site-ul cu pricina, de diverse narratives centrate pe
Bucuresti, fie ele texte, poze sau filme - urmata de selectarea (la sfirsitul lui februarie) a 12 povestitori mai de soi dintre participantii sub 30 de ani si plimbarea lor prin niste workshop-uri cu profesionisti mai mult sau mai putin celebri, din care sa rezulte un event preponderent expozitional, dar garnisit si cu ceva spectacol, atit in 'sala de expozitie', cit si afara, in strada mare, pe la sfirsitul lunii mai. Exista si niste planuri de follow-up, unele mai spectaculoase, altele mai meschine - dar, 'tehnic vorbind', proiectul, in actuala sa forma, se incheie la sfirsitul lunii mai.

Intrati pe site, daca va intereseaza, de preferat cu Firefox... Gasiti acolo toate informatiile despre proiect si participare.

marți, 20 ianuarie 2009

Pentru ea, de Grigore Vieru

Pentru ea la Putna clopot bate,
Pentru ea mi-i teama de pacate,
Pentru ea e bolta mai albastra
Pentru limba, pentru limba noastra.
Dumnezeu prima oara
Cand a plans printre astre,
El a plans peste Tara
Cu lacrima limbii noastre!
Pentru ea ninsori se cern din spatii,
Pentru ea puternici sunt Carpatii,
Pentru ea e calda vatra poamei
Pentru limba, pentru limba mamei.
Pentru ea noi varuim peretii,
Pentru ea mai sunt raniti poetii,
Pentru ea cresc florile visarii
Pentru limba, pentru limba Tarii.
Dumnezeu prima oara
Cand a plans printre astre,
El a plans peste Tara
Cu lacrima limbii noastre!

Pentru cei care au uitat istoria, pentru cei care cred ca vorbesc moldoveneste si nu romaneste, pentru noi, cei carora nu ne-a pasat si inca nu ne pasa.

vineri, 16 ianuarie 2009

Sa fim copii, pentru inca o zi...

Cel mai greu lucru este sa creezi o piesa vesela.
Esti trist si descurajat sau dezamagit - iti descarci frustrarile, defulezi intr-o poezie amara, intr-o balada, intr-un rock isteric sau hip-hop revoltat si revoltator.
Esti fericit, bucuros, vesel - momentul este fulgerator, arde in tine intr-o clipa, il traiesti scurt si repede sau dureaza ceva mai mult cat sa ai si habar ca ti se intampla, sa apuci sa-l gusti, sa-l savurezi pret de mai multe secvente temporale ale vietii.
Dar incearca sa-l canti, sa-l scrii, sa-l descrii. Si, pe cat posibil, fara sa dai in comedie. Ori pari infatuat sau ridicol, ori sigur usor infantil.
De asta orice refren, orice piesa de teatru sau orice alte forme de creatie, vesele si optimiste, nu doar transmit o candoare a inocentei, o doza clara de pueril, dar par si suna a jocuri de copii. E foarte greu sa le faci in asa fel incat sa nu calci linia atat de fina a ridicolului, a caraghiosului.
Dar se poate. S-a mai putut si se va mai putea.

Extinzand aria... Care dintre noi n-am fost fericiti o clipa, n-am chicotit sau nu ne-am hlizit, n-am simtit nevoia sa radem, sa ne bucuram in momente total inoportune si neconcordante cu circumstantele? Si ne-am abtinut! Care dintre noi n-am simtit s-o facem, dar ne-am rusinat la gandul ca nu e momentul sau ca o sa se rada de noi? Si ne-am oprit! Care dintre noi n-am fost in situatii, la munca, in lume, la piata, in autobuz sau pe strada, cand am simtit sa radem de ceva sau de ceea ce ne-am adus aminte? Sau pur si simplu sa plecam un minut, sa fugim putin, sa evadam cumva, dar ne-am reprimat pornirile de teama sa nu fim luati de nebuni si de prosti sau doar.... pt ca "nu se face"...
Responsabilitate, maturitate, bugete, rate... Tristete, prefacere, refulare, nefericire?
Cu riscul rizibilului, am fi cu totii mai fericiti daca ne-am injecta putina copilarie si visare atunci cand ne vine si ne cere ceva din noi asta...
E greu. Dar se poate.

Revenind la prima parte si in mare legatura cu a doua:





Mihaela Runceanu - Sa fim copii pentru inca o zi
Asculta mai multe audio Muzica »

sâmbătă, 10 ianuarie 2009

aberatia aberatiilor pe zoso.ro

multe aberatii am auzit in viata asta, dar unele sunt atat de coplesitoare, incat e pacat sa nu le amendezi. si tin sa mentionez din start ca "aberatie" e un termen prea fin pt. felul in care ar putea fi catalogat postul "Mai cedaţi locurile alea în metrou, bă!", al vestitului zoso (fara punct ro :)

nici nu-mi pasa daca a facut-o special sa starneasca polemici in scop de trafic. mi-e egal daca intr-adevar crede ce a scris sau nu.

prin '90 strigau unii la "dinozaurii" din muzica usoara romaneasca sa se retraga, sa lase locul tinerilor. intre timp, nu doar s-a dovedit ca e loc pt toti sub soare, dar ne-am mai si apucat apoi sa facem topuri ale tuturor timpurilor, sa scoatem cd-uri de colectie si sa ne balanganim nostalgic pe la chefuri pe ritmuri prerevolutionare de Angela, Cotabita sau Aura Urziceanu si multi altii, culminand cu Dan Spataru sau Gica Petrescu... in plus, daca se intampla sa fie din "necedati" - decedati, pe unii ajungem chiar sa-i si idolatrizam. cam ipocriti, nu?
punem pariu ca se aplica aceeasi regula si-n actorie?
in privinta actorilor si locurilor din metrou ale lui zoso, din start se incalca elementarele bune maniere. de obicei locurile se cedeaza celor in varsta, nu invers. deci, oricum, in cazul de fata analogia nu are nici logica, nici relevanta.

apoi, sa spui ca-i respecti pe Rebengiuc, Stela, Arsinel si Nicolaescu, dar sa li te adresezi cu "BA" e deja alta dovada de lipsa de bun simt.
cat despre cum si de ce se misca anevoios Dem Radulescu spre ATF in ultimii ani ai vietii, personal, si din respect pt dascalii mei, dar si in general pt. oamenii invatati care au avut si mai au ce transmite noilor generatii, mi se pare deja o blasfemie.

si ar mai fi multe de spus: cum George Ivascu mai nou conduce Teatrul Metropolis, si o face chiar foarte bine, iar in postura asta ar putea oricand sa joace orice rol si-ar dori; cum Teatrul de Revista a produs si mai produce noi talente, care apar chiar si la televizor, poate spre surprinderea unora; cum exista multe locuri unde "se produc" noi generatii de stand-up comedieni, chiar si pe tv, din nou poate spre surprinderea unora; cum Slava Domnului s-au facut si se fac atat spectacole prin toate teatrele, cat si filme sau seriale, unde apar o gramada de tineri talentati. din nou, surprinsi? si s-ar mai face, daca si industria de la noi ar functiona bine....

n-are rost sa explic cum si de ce aleg unii regizori sa colaboreze cu anumiti actori, nu?
n-are rost sa tin teorii despre tipologii, posibilitati de a face sau nu anumite roluri, in functie de fizionomie, voce, privire, atitudine, podoaba capilara si mai ales varsta, pornind bineinteles din start de la premisa ca talentul nu lipseste din ecuatie.
n-are rost sa spun ca in niciun caz nu mi-ar placea un Rege Lear tanar (grizonat de d-na Eta de la machiaj din Nottara, cu niste solutii numai de ea stiute), in locul oricarui mare si bun actor in varsta al pamantului astuia romanesc.
si, mai presus de orice, n-are rost sa spun ca sigur nu din cauza Stelei Popescu n-am fost eu aleasa de Bocsardi pt. Ofelia, asta-vara. in schimb, o alta actrita a luat rolul. si, culmea, este chiar tanara... din nou surprinsi adeptii lui zoso, nu-i asa?

si, ca un final apoteotic si o analogie in logica inversa de "loc sub soare" sau in metrou a lui zoso, propun ca de acum sa nu mai permitem accesul pe plajele de la mare al niciunei mame sau bunici, niciunui bunic sau tata care sa obtureze peisajul si spectacolul incantator si plin de talent al unor exemplare mult mai virile, cu protuberante mult mai apetisante si erecte. mai propun sa-i indepartam si pe "expiratii" de acasa, pt. ca oricum am crescut cu ei, i-am vazut incontinuu o viata intreaga si ne cam plictisesc de la o vreme. ocazie cu care scapam si de niste guri in plus la masa....... ce ziceti?
propun de asemenea ostracizarea oricarui academician, om de stiinta, istoric, scriitor sau profesor universitar (fie el de actorie sau biologie/chimie, etc.), pentru a nu perturba emanatiile apriorice(prin comparatie) ale mai tinerilor colegi.

lasand insa toate divagatiile la o parte, orice actor din noua generatie, pt. care isi fac multi atatea griji, isi doreste sa joace cu un monstru sacru, sa fure meserie, intelepciune profesionala si umana de la un astfel de om. si nu se va numi niciodata artist, actor, OM cineva care nu recunoaste valoarea, importanta si castigul respectarii inaintasilor si mostenirii lasate de ei. cat despre public, e liber sa aleaga si/sau sa dea note.

imi recunosc sincer naivitatea de a-mi bate capul, comentand in atatea paragrafe ceva ce ar fi meritat mai curand ignorat, nu pot totusi sa nu ma "amuz" la gandul ca... vom ajunge si noi la un moment dat, mai toti, pe locurile alea "necedate" din metroul lui zoso, indiferent unde si cu ce ne vom ocupa :D

P.S.: Dintre toate comentariile pro si contra ale aceluiasi post (saracii oameni, multi dintre ei...), unul chiar merita mentionat:

sergiocos a scris pe 9 Ianuarie 2009, 6:29 pm Reply to this comment
@Zoso :baga si un post cu dinozaurii din lumea muzicii care trebuie sa plece sa-si taraie nepoteii prin parc, sa faca loc astora mai tineri… poti sa incepi cu Plant, Floyd, Cohen… nu se mai satura de bani, ii cauta moartea acasa… zi-i si lu’ Ozzy sa se retraga, ca parca e cam palid…

P.S.2: zoso mi-a raspuns pe celalalt blog, daca era el..., de unde si exprimarea "zoso (fara punct ro :) ", de mai sus.

vineri, 9 ianuarie 2009

joi, 8 ianuarie 2009

un kilo

Pun punct acestei cure de "zahar" cu ceva ce-i place mult Sandei, dar si mie:) De cantat la karaoke!?:))