Folllow the Rainbow

Folllow the Rainbow

vineri, 21 august 2009

Ce invataturi sunt astea?

Casatoriile, nu mai vorbim, se fac de-a valma, fetele pentru un ghiul, un inel, leaga prietenie cu negri, finlandezi, arabi si se casatoresc cu ei. Am primit deunazi un grup de tineri la chilie si m-au surprins cei doi negri care ii insoteau. Insa ei erau asa de deprinsi, obisnuiti unii cu altii, incat m-am mirat foarte tare, fiindca cei doi aveau prietene romance, probabil se vor casatori. Ei bine, dragii mei, aceste legaturi biologice care se nasc in cadrul natiunii noastre nu ne mai dau voie sa vorbim de prestigiu. Unde mai este prestigiul de crestin ortodox, unde mai este prestigiul smereniei, unde mai este caracterul de demnitate si de omenie romaneasca?
Pr. Iustin Parvu

Nu mai putin daunatoare pentru viata de familie sunt si casatoriile mixte, adica cele care se incheie intre crestinii ortodocsi cu parteneri apartinand altor confesiuni, catolica, protestanta sau cultelor neprotestante sau chiar necrestini: mahomedani, evrei, budisti, hinduisti, brahmani si altii. In conditiile in care se desfasoara viata in tara noastra, cand capata tot mai multa realitate economia de piata si patrunderea elementului strain, mai ales in domeniul vietii comerciale, se constata si o crestere a numarului casatoriilor mixte, incheiate intre romani, mai ales femei, si straini de toate nationalitatile si de toate religiile sau confesiunile ori cultele crestine. Neavand aceeasi credinta, aceeasi limba si aceleasi obiceiuri si traditii culturale si de familie, in mod firesc, aceste cupluri isi impropriaza un mod deosebit de viata, care difera de cel obisnuit sau traditional, cu efecte negative asupra celor doi parteneri. Cei mai multi din partenerii acestor casatorii traiesc necununati, iar copiii raman de foarte multe ori nebotezati. Oricum, latura religioasa este cea afectata poate cel mai mult.
In privinta casatoriilor mixte, este bine ca preotii sa insiste ca acestea sa nu aiba loc, iar atunci cand ele sunt inevitabile, mai ales ca sunt incurajate de legislatia civila, cununia religioasa sa nu se faca decat dupa convertirea partii necrestine sau neortodoxe.
Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula

Daca in familie, cat ai copilul acasa in cei sapte ani, nu te-ai grijit sa-l inveti rugaciuni, sa faca cruce, sa stie Tatal nostru, Crezul, sa-l duci la biserica, sa stie ce inseamna post, sa stie ce inseamna pacat, sa se fereasca de pacat, atunci cresc niste bestii, niste fiare. Vai si amar de lumea asta!Sa nu credeti dumneavoastra ca-i gluma. Copilul, daca nu stie ce-i pacatul, ce-i rusinea, ce-i ascultarea de parinti, devine o fiara.
Pr. Arsenie Papacioc

Desi nu ne apartine direct, desacralizarea vietii familiale provocata de Revolutia franceza sau de cea bolsevica ne priveste pe noi. Campaniile antireligioase au ucis sentimentul de respect, de datorie, spiritul de devotament si sacrificiu, iubirea si fidelitatea, toate valori indispensabile pentru existenta familiei traditionale, in care se adaposteste sufletul romanesc. Asistam in tara noastra la renasterea unui paganism domestic, ce inainteaza progresiv si insistent, facand sa triumfe suprasolicitarea egoismului carnal.
Pr. Prof. Dr. Ilie Mold

V-am spus la inceput ca nunta este radacina firii omenesti si daca radacina a pornit prost si-i salbatica si stricata - ca s-au luat doi care sunt satui, femeia de barbat si barbatul de femeie -, de la inceput rele sunt si ramurile. Sa nu asteptati fericire in casatorie sau liniste sau impacare sau avere sau cinste, ci blestem, sfada, saracie, boala si toate rautatile care vin din necinstirea Tainei Nuntii.. De aceea se strica toata societatea si toate familiile, din cauza ca nu se tine randuiala lui Hristos la nunti. Iar nunta, in loc sa fie taina mare, cum zice marele Apostol Pavel, este o amaraciune si o salbaticie a firii omenesti.
Cel mai mare pacat al credinciosilor casatoriti este avortul, uciderea de copii si al doilea asemenea acestuia este desfranarea ( adulterul ) ......Sa-L rugam pe Mantuitorul Hristos Care S-a facut prunc pentru noi sa pazeasca casele credinciosilor nostri si pamantul romanesc de aceste doua prea cumplite pacate strigatoare la cer, care aduc mania Domnului peste noi toti si osanda vesnica.
Pr. Cleopa

Nu vreau sa-mi asum citarea acestor preoti. Le-am gasit pe toate pe un site ortodox, care propovaduieste mesajul de iubire, pace si morala al lui D-zeu si care mai face si servicii matrimoniale intru virtutea casniciei crestine...

miercuri, 19 august 2009

Fara titlu. Pentru ca finalul trebuie retinut si inceputul inteles

am fost sambata la sala. pe bicicleta ma gandeam la o fata foarte misto pe care am cunoscut-o acum mai mult de jumatate de an acolo. ma gandeam sa fac niste exercitii pe care mi le aratase. ii dadusem 18 ani cand am vorbit prima data in vestiar. mi-a spus atunci ca are 30. luni de zile ne-am salutat, am vorbit despre mancat sanatos, mi-a dat sugestii. era printre veteranii de acolo si arata foarte bine.

acum vreo sapte luni ne-a spus ca e insarcinata. era fericita, cumpatata, linistita. a continuat sa vina la sala, nu s-a ingrasat deloc. ma tot sfatuia cand era cazul. o apreciam enorm si-mi era draga. venea sa faca sport cu burtica din ce in ce mai mare si facea haz ca nu se mai poate apleca pentru anumite exercitii. imi spuneam in sinea mea ca asa o sa fiu si eu cand o sa devin mama.

asadar, am fost sambata la sala. dupa ce m-am "biciclit", gandindu-ma la fata asta, la nici zece minute a venit la mine unul dintre baieti sa ma intrebe daca o stiu pe Luiza, "fata aia insarcinata, care venea mereu la sala". I-am spus ca da, desi mi-am dorit pentru o fractiune de secunda sa nu fie cine credeam eu, pentru ca tot o fractiune de secunda mi-a trebuit sa sesizez timpul trecut folosit de tip si deja ceva nu-mi suna bine. "A murit azi", a adaugat.

da, Luiza Maria Papp, despre care a scris si Cabral, despre care au auzit multi pe toate caile internetului ca avea nevoie de sange, fata pe care o apreciam ca e sanatoasa, mananca sanatos, se mentine frumos, a murit de boala, de Sf. Maria Mare.

am aflat ca toata lumea se zbatea pentru ea de niste zile bune abia de la Sanda, cand m-am dus sa-i povestesc nenorocirea, crezand ca ar putea-o sti din datile in care fusese si ea cu mine la sala.

m-a marcat. n-a fost om drag caruia sa nu-i povestesc: in doar cateva zile. brusc. secerata din picioare. cu analizele la zi si cu cele mai mari sanse de viata lunga.

am fost ieri la sala... luni fusese inmormantarea... baietii de acolo, care o stiau pe Luiza de ani buni, fusesera sa doneze si sange, fusesera si la inmormantare. unul dintre ei, prieten bun cu ea, era extrem de afectat. purta doliu, avea barba, ochii umflati de plans, privirea pierduta si in acelasi timp turbata. am trecut pe langa el cand vorbea cu cineva si l-am auzit din greseala spunand ca se trezeste brusc noaptea disperat...

in virtutea starii mele generale, dupa ce am concluzionat zilele astea ce si cum, in lipsa cronica de diverse (mi se parea ca tipul seamana cu frate-miu cu care eu nu sunt foarte apropiata, dar pe care il iubesc; imi aduceam aminte si de tata; mi se si parea extraordinar ca un barbat sa sufere asa pentru o prietena, etc), mai vazandu-i si pe toti ceialalti, mai afectati, mai tacuti si mai rezervati decat i s-au parut Sandei cand venea cu mine si se minuna cat de ok sunt toti de acolo, cred ca m-a bufnit plansul de vreo trei ori.

si mi-am mai dat seama inca o data:

meritam sa ne oferim mai multa bucurie si iubire zilnic.
meritam sa ne inconjuram de oameni minunati si buni.
meritam sa nu ne mai complacem in situatii si stari care ne fac mai mult rau decat bine.
meritam sa ne traim viata frumos, fara sa amanam nimic.

sâmbătă, 15 august 2009

Basescu sau Bardot, ce alegeti?

I-am vazut azi, i-am vazut ieri.
Ba din masina prietenei mele, la 12 ziua, la semafor, langa borduri si parcuri sau gradini de blocuri dintr-un cartier sau altul... Cate unul, cate doi, cate zece.
Ba din taxi, in puterea noptii, traversand un bulevard foooarte luminat pe la trecerea de pietoni. Cam sapte de data asta. Ditamai zveltii stufosi. Pasnici si cunoscatori ai regulilor de circulatie, ce-i drept. Totusi, nici nu le prea statea nimeni in cale sa zici ca ar fi avut de ce sa se impacienteze sau enerveze.
Ba la un colt dintre doua strazi centrale, din spatele geamurilor sigure ale unui restaurant cu pretentii. De data asta se invarteau "du-te - vino" intr-un dans al foamei de la 12 noaptea in jurul intersectiei. Si nu erau decat vreo cinci-sase.
Ba de la fereastra din Casa Presei, de unde e drept ca mai mult ma oripilam auzind haitele atitate de cine stie ce nefericit, decat vazand spectacolul grotesc in sine. Dar unde am fost la randul meu "admonestata" de unul, suparat probabil ca i-am incalcat teritoriul dintre scari si usa liftului.
Ba in arsita amiezei de vara, in fata ditamai Palatului Cotroceni, unde m-au inconjurat vreo zece scandalagii si mi-au provocat niste "tremens-uri" vecine cu apoplexia. Atunci a fost doar gura de ei :D (Se vede deci ca nu sunt om rau, da? :)

Asadar, in Bucuresti, daca mi se intampla sa umblu pret de niste minute singura pe strada, prin locuri nu prea umblate si populate, sau noaptea chiar pe langa propria mea casa, nu mi-ar fi mai teama de hoti, betivi, asasini, violatori sau psihopati, cat mi-ar fi si imi e deja foarte teama de ... dulai.

P.S. La intrebarea din titlu, as avea eu un raspuns: a fost ales Oprescu :))

luni, 10 august 2009

Cateodata...

... iubesc viata!

(chiar daca nu-i inteleg sensul:))

pt. mama,
pt. prietenii buni,
pt. cum am fost facuta si cum am devenit,
pt. cum am inteles intamplari, pt. cum astept altele noi,
pt. cum aud cand bate vantul sau se zbate marea,
pt. cum imi place culoarea cerului senin,
pt. cum miros teii primavara,
pt. cum nu pot trai fara muzica, dans si cantec,
pt. cum norocul nu ma ocoleste exact cand am nevoie de el,
pt. cum sunt iubita,
pt. cum gasesc mereu puterea si frumusetea,
pt. cum imi pasa de urat,
pt. cum ma transform in fiecare clipa,
pt. cum caut si nu gasesc vreodata capatul,
pt. cum mai pot sa visez,
pt. cum
si
pt.
si...