Folllow the Rainbow

Folllow the Rainbow

marți, 2 aprilie 2013

Omul nou - action hero

O sală de operaţie -  chirurgi echipaţi, asistente, lumini, aparate în funcţiune, muzică clasică. După multe ore de concentrare în sfârşit se închide operaţia. Pare o reuşită. Toţi răsuflă uşuraţi, se întorc către sală, îşi dau halatele jos, se înclină. Publicul aplaudă frenetic, ovaţii, se aruncă pălării în aer. Bucurie mare - mare sărbătoare. A doua zi, ziarele scriu pe prima pagină: primul transplant de creier - o reuşită la scenă deschisă!
Descindere la locuinţa unui mafiot. Agenţii ies cu mai mulţi suspecţi legaţi şi cu nişte mărfuri confiscate. Mafiotul urlă că e nevinovat. Politiştii îşi asigură "prada", se întorc şi se aliniază, apoi se înclină. Publicul aplaudă frenetic...
Şofer de autobuz. Speeeeeeeeed. Din păcate nu e niciun răufăcător la orizont. Însă, o bătrână în scaun cu rotile aşteaptă în staţie. Şoferul nu doar opreşte, dar coboară el însuşi şi o ajută să urce, apoi la staţia de coborâre o ajută să se dea jos. Martorii sunt uluiţi, toţi aplaudă. Şoferul face plecăciune şi urcă înapoi la volan.
Cum ar fi să fie peste tot astfel, în fiecare clipă, oriunde ne-am afla. Aproape suprarealist, nu-i aşa?
V-aţi întrebat vreodată de unde această adulare în masă a anumitor bresle, cum ar fi cea a actorilor sau a muzicienilor? De unde această dorinţă de a şti totul despre ei si vieţile lor, dar şi a lor de a se dezvălui tuturor mai mult sau mai puţin? Şi de ce ei când îşi fac meseria au parte in plus şi de aplauze, iar ceilalţi nu? Nu suntem toti la fel?
Oare nu pentru că artiştii visează cu ochii deschişi şi intră alături de public într-o convenţie, o joacă dorită de toată lumea şi de care toată lumea are nevoie? Da, de care toată lumea are nevoie. Oare nu pentru că fiecare ne imaginăm într-un fel sau altul un film al vieţii noastre, în care noi suntem super-eroii?
Fiecare om, oricât de modest şi timid ar fi, ar vrea măcar o dată în viaţă aplauze la scenă deschisă! Iar mass-media şi tehnologia, societatea per total au evoluat exact în acest sens: avem operaţii live pe internet sau la Măruţă la emisiune, naşteri filmate, descinderi ale autorităţilor pe ici-pe colo în direct la ştiri şi toată viaţa oricăruia dintre noi în foto sau video-streaming pe facebook sau flickr, povestita pe bloguri si prin status-uri…
Ne trezim de dimineaţă, ne spălăm pe faţă. Din oglindă ne zâmbeşte tuturor un De Niro sau un Schwartzi, o Julia Roberts în Frumuşica (visul oricărei adolescente de la Monica Columbeanu încoace) sau - şi mai şi – direct Sharon Stone în Basic Instinct… Sigur, mai depinde şi de nivel, altora le zâmbeşte Salam sau fix Mozart.
Efectul cinematografic exhibiţionist de care suferă umanitatea se manifesta peste tot. Nu e persoană care să nu se vizualizeze sau să nu se viseze jucând într-un film, urmărind un hoţ, bătându-se cu zece lei-paralei, mergând pe covorul roşu sau cântând pe o scenă în faţa unui public în extaz, prezentand o emisiune sau jucand intr-un meci de fotbal. Sau… Sau…
Şi nu e nimic rău în asta. Chiar dacă, paradoxal, oameni inteligenţi se visează blonda de la drept sau eroi de filme de acţiune de mâna a doua. Şi se manifestă fără mari inhibiţii în acest sens. (Cei cu Mozart au un simţ al ridicolului mai ridicat, aşa că stau cuminţi şi interiorizaţi. La ei este însă mai grav pentru că, dacă nu pot defula, există risc crescut de psihopatie:)
Sunteţi aşadar doctori, poliţişti, şoferi de autobuz sau avocati si vreţi să învăţaţi să cântaţi la un instrument şi chiar s-o faceţi în faţa prietenilor sau a lumii întregi? Vreţi să cântaţi la karaoke, să vă povestiţi vieţile la televizor sau pe facebook si in tabloide, să pictaţi sau să scrieţi poezii? Faceţi-o!
Eu - suprarealist sau nu - votez pentru acest fel de ridicol, doamnelor şi domnilor, acela care presupune copilărie, visare, creativitate, defulare, bucurie şi mulţumire de sine. E mai sănătos aşa. Şi să-şi traseze fiecare graniţele psihopatologiei către care se îndreaptă. Sau ale penibilului.
Mă întreb totuşi unde vom ajunge când vom şti totul despre toată lumea, caci asta este tendinta… Telepatie şi o conştiinţă extinsă? Sau Big Brother şi un nou ev întunecat?