Folllow the Rainbow

Folllow the Rainbow

joi, 26 februarie 2009

Tiganii - "adolescentii repetenti" ai Europei

Germania, Austria, Franta, Anglia, Norvegia, Italia si mai nou Elvetia!? Cam asta e parcursul "mediatic" european al romanilor dupa revolutie, nu? Or mai fi si altele, nu le mai enumar.

De acord ca sunt infractori peste tot, romani sau nu, tigani sau nu.
De acord ca ne trebuie o politica externa mai ferma si chiar un program de spalare a imaginii si pacatelor proprii mai mult sau mai putin umflate de mass-media din alte state.
De acord ca ne-am cam "tiganit" cu totii, in diferite feluri. De la nunti si botezuri, pana la programe si seriale tv, implicit bodegi si discoteci intregi de manele...
De acord deci ca avem probleme de valori si identitate atat afara, cat si in tara.

De acord si ca multi tigani sunt ca niste adolescenti repetenti greu de controlat, care chiulesc de la scoala, nici nu vor sa munceasca si care mai curand asteapta sa li se dea pe degeaba. Iar adolescentii, odata scapati din mana la varsta asta si poate ajungand si in anturaje dubioase, greu mai pot fi facuti oameni... Cati dintre voi n-ati avut exemple printre prieteni, in familie sau n-ati avut probleme de genul asta cu proprii copii?
De acord deci ca ne trebuie un program la fel de ferm si in tara, cat si afara, pentru toti romanii, mai ales pentru tigani - sa nu fim ipocriti.

Dar...
Pana la rasism!
Pana la a cadea si noi in pacatul celor care ne nedreptatesc prin alte parti!
Pana la a stigmatiza o intreaga rasa tiganeasca, pentru greselile unora dintre ei!
Pana la a le nega anumite valori si talente, care indiscutabil au facut parte din istoria noastra de secole.
Pana la a le refuza dreptul si capacitatea de educatie si includere sociala.
Pana la a rezolva situatia primitiv, ingust si violent, ca in secolele trecute.

Nu cunosc proportiile statistice ale tiganilor raufacatori versus tigani cuminti si onorabili. Nu cunosc nici cati sunt in si din tara noastra si cati sunt cetateni ai altor tari (vezi Ungaria mai nou)... Sa-mi fie cu iertare, dar Marian Cozma putea fi omorat in aceleasi circumstante si in Sicilia, de o banda de mafioti italieni. Iar, prin tarile europene, circula si fac multe rele si romani fara etnia rroma agatata in arborele genealogic...
Iar Elvetia, ca si Italia, si alte state... cand suspecteaza un infractor, sa-l prinda si sa aplice legea!
Deci...
Sa nu devenim la randul nostru nedrepti si rasisti! Mai bine sa gasim solutii de oameni ai mileniului III, cu mintea deschisa si cunoscatori ai drepturilor omului, de oameni care vad imaginea de ansamblu si stiu sa faca diferente, de oameni care stiu sa-si educe conationalii "adolescenti" greu de controlat, tigani sau nu.
Si, da, prin orice mijloace -diplomatice sau media - sa avem grija de imaginea noastra afara. Nu meritam atat de tare ceea ce ni se intampla!

P.S.: Ca raspuns la ceea ce “circula puternic pe net” si a ajuns si pe mail-ul nostru RTV…

miercuri, 25 februarie 2009

italieni-romani-italieni, cerc vicios. no fair-play!

balon care se umfla si se dezumfla de la politicieni catre presa si invers, din diferite interese si cu ocazia oricarei noi infractiuni "de origine romana":
- politicieni italieni care agita spiritele pt a-si castiga popularitate si a-si explica neputinte.
- presa italiana, deloc impartiala, care scoate pe prima pagina orice delict de cetatenie romana si panicheaza, respectiv imflameaza populatia si ridica la fileu politicienilor italieni cu sau fara voie, din dorinta de tiraje si audiente sau pe alocuri chiar din rasism.
- statistici ale infractionalitatii, ignorate. romanii nu sunt nici pe departe cei mai multi si mai rai infractori din italia.
- nevoia reala a italienilor pt prezenta si ajutorul "maidanezilor europei", absolut uitata.

asadar, cerc vicios al italienilor cu ei insisi!
balon care mai curand distruge ordinea si linistea, decat sa le mentina, instiga la rasism si violenta, dar care nu se va sparge prea curand in niciun fel.
cat despre relatiile economice, institutionalo-diplomatice dintre italia si romania, nimic nou, doar o atitudine mai ferma a ministrului nostru de externe. foarte bine!

cercul, balonul, mingea sunt la ei in teren. si o echipa intreaga lupta cu cate un dubios infractor ratacit din echipa adversa... iar, la final, nu doar acuza intreaga echipa romana pe care nici n-au intalnit-o pe teren de "dubiosenie" si infractionalitate, dar isi mai si aroga victoria.
no fair-play!

Oceana

marți, 24 februarie 2009

Iar am slabit 2 kg intr-o noapte

Adica in noaptea Oscarurilor, la Realitatea, in direct.
Mi-a placut ce-a iesit si ce am facut alaturi de Diana Enache. Ii multumim Irinei Margareta Nistor pentru opinii si le mai multumim si colegilor care au facut fata cererilor noastre de ultime clipe. Iar lui Folii o sa-i facem o statuie pentru tot ajutorul dat in timp real.

De ce simt sa vorbesc despre asta?
Pentru ca a fost un maraton obositor, dar placut, de care am fost toti foarte entuziasmati.
Pentru ca pana acum n-am simtit vreodata ca intr-adevar am facut o editie speciala de atatea ore (aproximativ) 100% bine. I-am spus de altfel Dianei: "stim amandoua ca nu a fost excelent, dar a iesit foarte bine":))

Si... mai ales pentru ca, acum exact 9 ani, eu si Diana Enache eram colege la Trupa DP2, faceam emisiuni alaturi de Adriana Titieni, Kitty Cepraga, Dana Nalbaru, Alexandra Dinu, Catalin Maruta, Andrei Coman, Lucian Ghimisi, Dinu Maxer, Ionut Adascalitei, iar la inceputul inceputului si cu Madalin Ionescu sau Augusta Dumitrascu... Au fost si altii, au si am fost in acelasi timp sau au venit si au plecat. Iar azi-noapte eu si Diana ne aduceam aminte de emisiunile de atunci, prima "scoala de televiziune" de care am avut parte acolo cu Mara Pasici Manolescu, Andrei Florut, Ioana Bogdan, Aurora Andronache, Sanda Visan, Dora Zorca si Ilie Ciurescu.
Bineinteles ca ar mai fi si altii de amintit, dar ma opresc aici.

Asadar, azi-noapte am cules unele roade de vreo 9 ani cel putin... Si iar am slabit 2 kg intr-o singura noapte.

P.S.: Si nu, nu ne-au murit laudatorii :)

duminică, 15 februarie 2009

Nu e corect "eu MA repet"

Nu e corect "a se repeta" in cazurile "eu ma repet", "tu te repeti", "el se repeta", etc... Se spune asa si este reflexiv doar in situatii gen: a se repeta o intamplare, un eveniment... Eu, ca om, nu ma repet, ci repet!

M-au innebunit toti, mai nou gresesc toti.
Cred ca in curand si gluma noastra proasta cu "ce te razi" o sa ajunga sa fie luata de buna.

tot despre cele doua românii

pentru ca subiectul e inca destul de caldut in starea mea de spirit si pentru ca tarisoara noastra are grija sa-l mentina asa la fiecare metru asfaltat sau nu de urbe, revin cu "cele doua romanii"...

stiati ca in buricul centrului istoric, intre coltea si sf.gheorghe, se desfasoara in splendoare o cladire noua cu vreo doua etaje care gazduieste o sala de sport si alte activitati de natura sa ne mentina sanatosi si frumosi?
stiati ca pe o laterala a ei se vede spitalul coltea, minunata bucata de arhitectura?
stiati ca pe cealalta laterala se asterne denivelata si rontaita de multe asperitati o strada cu niste cladiri asemenea ei?
stiati ca dintre "cladirile asemenea" unele sunt parasite, stand sa cada, altele sunt populate pe alocuri, tot stand sa cada? nu cunosc natura chiriasilor si situatia lor locativa legala, dar ce se vede pe geamul lor inauntru l-ar putea ingrozi chiar si pe borat cu tot kazahstanul lui!
stiati ca in fata cladirii, o strada nehotarata daca sa abunde in gropi, pietre sau pamant, cu sau fara baltoci si mocirla - in functie de vreme, se tine tare si decisa sa mai dea si in strada principala - aia care vine dinspre tineretului si unirii, se duce pana in inima domnului prim-ministru, merge mai departe la resedinta domnului presedinte si, depinzand de calea aleasa, se prelungeste catre mandra noastra casa a presei si unicul aeroport mai de doamne-ajuta? adica ulita aia, cea mai mare si mai lunga si mai importanta din capitala romaneasca?
stiati ca pe potecile astea secundare, alternand asfalt spart cu bolovani sau piatra cubica cioplita de secolele petrecute, se itesc cafenele, restaurante sau magazine moderne si scumpe, banci puternice in zidiri somptuoase, langa curti abandonate si murdare, case cu locatari galagiosi, scuipand seminte si injurand, ridicandu-si vocile si poalele in cap, ori pe ata la uscat sau pur si simplu batandu-se, oferind spectacol complet oricarui trecator, consumator, vizitator, turist?
stiati ca, daca nu sunt locuite, multele aglomerari de caramizi, retrocedate sau nu, se naruie sub apasarea ignorantei si nepasarii de ani buni?
stiati ca asa arata tot centrul vechi al orasului, daca nu chiar tot orasul si chiar toata tara romaneasca?
stiu ca stiati.

vineri, 13 februarie 2009

"Sta sa ploua", de Lia Bugnar

"Sta sa ploua" ... si atat! de Lia Bugnar! la Cafe Deko de pe Smardan...
Si mi-am adus aminte de ce exist asa cum exist, de ce sunt asa cum sunt, de ce vreau ce vreau!


P.S: poate doar eu...

marți, 10 februarie 2009

Cele doua Romanii

Am pus o foaie de hartie peste o revista Glamour. Am luat-o la intamplare de prin casa. Si scriu. Despre cele doua Romanii.

S-a tot vorbit si se stie, s-a tot discutat si se cunoaste... Una e mai pregnanta si mai izbitoare, mai trista si saraca, fara sanse sau mari bucurii. Cele doua Romanii se inrudesc si se tolereaza reciproc. Nici nu poti fi sigur care o cucereste pe cealalta si o influenteaza, care face mai mult rau celeilalte si in ce fel sau care o ajuta sau o murdareste pe cealalta. Insa, coexista si se contopesc mai evident decat s-ar crede.
Romania rurala nici macar nu e foarte departe, in fundul muntilor sau al campiilor, acolo unde copiii merg kilometri prin paduri si frig la 4 dimineata sa ajunga la scoala dintr-un alt sat. Romania cu ulite de pamant iese la strada din suta in suta de metri pe DN1 si DN2, aici, aproape de noi. De la Voluntari sau Afumati, pana la Urziceni sau Buzau, Romania satelor mizere, cu garduri si case din chirpici mancate de vant, ploaie si vreme, iese la iveala in Europa 85 mai trist si mai dureros decat in orice catun de munte. A doua noastra tara e mai aproape de marea metropola si de orice drum care ne leaga de civilizatie decat s-ar crede si se desfasoara in plenitudine, fara splendoare sau pitoresc.
Copii tristi, cu haine ponosite si rupte care asteapta o rata intr-o statie darapanata, o fetita cu pantaloni murdari si fes rupt care vine pe o bicicleta veche de pe un drum plin de praf si pietre, o batrana care trage anevoios de un carut, o bodega "kitsch-oasa" la colt de sat, case si curti peste care cad gospodariile cu totul intr-o dezordine ca dupa bombardament, soproane si pridvoare in care n-ai loc sa te misti, gradini in paragina... Si intre ele, soseaua asfaltata cu chiu cu vai pe care trec Cayenne-urile si Bmw-urile de ultima generatie.
E intotdeauna dezamagitor sa merg acasa. Singura frumusete a drumului spre Buzau raman peticele de padure inca nedefrisate de marii proprietari de ansambluri rezidentiale si maretia apusurilor violet-rosiatice care-mi "lumineaza" calatoria. Realizez de fiecare data ca sunt atatia oameni pe lume mai putin norocosi decat mine si gasca mea din orasul natal.
N-a fost si nu va fi vreodata Buzaul Beverly Hills sau Paris. Insa, ma gandesc cu drag la rasaritul de deasupra scolii 5, la Piata Daciei si Hasdeul care se vedeau curate si luminate de pe balconul meu sau bulevardul Unirii, de la geamul Oanei si minunatia de cartier unde statea Monika. Crangul cu oraselul copiilor, Dragaica, bazinul, sala sporturilor, terenul de tenis (unde chiuleam in liceu:)
Nu stiu cat e vina oamenilor in propriile case si cat e vina celor care nu gasesc de cuviinta macar sa asfalteze un drum sau sa renoveze o scoala. Nu stiu cat conteaza pt unii sa-si infrumuseteze gradina, comparativ cu importanta de a lucra pamantul zi-lumina si a creste animale, astfel incat sa poata pune seara pe masa o branza si o mancare de cartofi. Nu stiu cat timp si chef au oamenii astia sa se mai gandeasca la rasarituri de soare sau la estetica locului in care traiesc.
Imi e clar insa ca e departe momentul in care cele doua Romanii isi vor atenua discrepantele.

Revista Glamour pe care scriu, probabil cumparata de nepoata-mea, e glossy, aurie, cu "o englezoaica la Hollywood" pe coperta. Fetita aia care astepta zgribulita rata (cu scaune rupte si mirosuri imputite divers) nu parea genul care sa cumpere o astfel de revista la "7,90 numai cu cadou" si concurs "castiga o vacanta exotica in Tunisia". Nici Bravo Girl nu cred ca si-ar fi dorit sau permis. Probabil tot ce-si dorea era sa ajunga mai repede acasa...

joi, 5 februarie 2009

Stirile, doar pt. cunoscatori

Nu ma pot abtine sa nu semnalez minunatul post al colegului de trust Costin Ilie...
Adaug si eu ca mai nou e din ce in ce mai greu sa intelegi ceva dintr-o stire foarte importanta, daca nu ai urmarit o zi intreaga subiectul...