Monica per Andrea, i ragazzi per me:-)

"Stasera pago io" - Fiorello, Ramazzotti si Monica Bellucci.

Am crezut ca a fost o faza a copilariei. Nu e adevarat. Atunci cand vine vorba de divertisment, ma lasa in continuare fara grai transmisiunile, decorurile, cadrele, luminile, atmosfera, carisma si fastul nebunilor astora (fie ei italieni, spanioli sau francezi). Aveti rabdarea sa vedeti ultimele 4-5 minute. O simpla emisiune tv la ei este mai mult decat un mare festival la noi, iar la noi nici festivalurile nu-si mai permit mari cheltuieli - asta in eventualitatea in care se mai fac.
E adevarat ca televiziunea romana moderna a ajuns abia la adolescenta si, pe langa pregatire si maturitate, ii lipseste poate si o istorie de imperiu colonial. Totusi, ar fi cateva trusturi sau case producatoare care si-ar putea gandi si cheltui altfel resursele. La noi se recurge la o eterna reteta de succes.
De la baia de lumina si decorurile tipatoare, cateva camere, cu rare cadre in miscare, la aceleasi formate, cu aceiasi invitati, abordand aceleasi teme sau concursuri stupide si pana la aceiasi prezentatori numarati pe degete si adunati de pe scenele muzicii sau de prin penumbrele ei, divertismentul la noi este intr-o adormire de cosmar.
Nu cred ca am mai avut placerea sa urmaresc in ultima vreme o emisiune intreaga de la noi. Si poate nu doar din cauzele de mai sus, cat si pentru ca prea multi cantareti sau actori vor sa si prezinte, prea multi prezentatori vor sa si cante sau sa joace, in asa fel incat m-au intoxicat cu prezenta lor peste tot si fara pauza. Nu le fac o culpa din asta, daca sunt talentati, carismatici si priceputi. Doar ca imaginea se consuma si ea, poate mai repede si mai crunt decat orice alt produs de pe piata.

Oricum ar fi, suntem inca departe de performantele italienilor. Iar exemplul de sus este doar un moment absolut banal de cantat si defilat intr-un studio, cu usoare accente ducand in derizoriu si cu trei vedete delimitandu-se clar: un muzician, un prezentator si cantaret, un actor(diva). Va dati seama si singuri:-)

Stiu ca repet, dar... ce decor, ce lumini, ce orchestra, ce transmisiune, ce cadre, cati oameni si ce atmosfera... Alaturi de acel "je ne sais quoi" al protagonistilor, fiecare rezumandu-se la a nu deschide gura mai mult decat necesar sau decat era hotarat in scenariu. Si, in acelasi timp, ce pretext simplu, fara mari si complicate pretentii, dar exploatat la maximum cu toata artileria unui eveniment tv, in care pe deasupra se canta si live.

LATER EDIT: Mai vezi cateodata si pe la noi ceva asemanator, la "Dansez pentru tine" sau la diferite festivaluri si preselectii de Eurovisioane... Dar prea rar.
Daca sunt prea dura si exagerez, rog, nu dati prea tare cu pietre.