Asa a fost viata mea din momentul in care am parasit orasul natal.
E ciudat.
Incerc sa-mi explic si altfel lucrurile decat prin greselile evidente sau circumstantele favorabile din timp.
Tocmai am realizat ca sunt unul dintre oamenii carora viata le-a dat a doua sansa in tot ceea ce au facut sau au inceput si n-au terminat, chiar si in relatiile cu oamenii.
Si, in ciuda momentelor in care sunt motivat sau nu foarte aspra cu mine sau foarte dezamagita, observ o data in plus ca de fapt ma incadrez destul de bine in randul optimistilor.
Dar, daca ar fi sa ma iau dupa multiplele mele incercari de a face robinetul din bucatarie sa nu mai picure, fara niciun succes insa, sper sa nu ajung in toate de la dublu la cvadruplu sau mai mult.:))
2 comentarii:
sub semnul dublei sanse... imi place mult cum suna! si da! tu esti o optimista incurabila si mai mult decat atat, o luptatoare! te pupicesc, draga mea!
presupun ca e de bine:)) te pupicesc si eu, draga mea!
Trimiteți un comentariu