Am plecat de pe blogul mogulului antenist, pe care am ajuns de pe facebook-ul lui Iolu, si am aterizat mai intai pe un blog numit Turambar.
Undeva, in stanga, pe una dintre liste am gasit un altul, la care m-a atras titlul "Religiile si extraterestrii". Blogul cu pricina, Litere libere...
Aici, un comentariu al lui AprozarNet, care ne trimitea la rEvolutia interioara. Mai exact, la: "Nassim Haramein - Teoria unificata a campului"
Buuun. Eu n-am avut inca timp sa vizionez. Daca aveti voi inaintea mea, poate imi spuneti si mie daca merita ...
Lantul slabiciunilor...
Sa nu se mai spuna ca internet-ul nu are suflet:))
Folllow the Rainbow
joi, 28 mai 2009
miercuri, 27 mai 2009
Imi place Mihalea Rădulescu!
M-am trezit mai târziu.
Dar scriu acum si aici pentru ca m-a socat, m-a descumpanit si oripilat tot circul asta legat de acest om, in frunte cu toate parerile pe care le-am citit pe ici-pe colo in noaptea asta ...
Mi-a plăcut întotdeauna Mihaela Rădulescu. Îmi va plăcea în continuare.
N-am vrut să judec nimic din intimitatea ei, ca de altfel nici a altora, dar sunt convinsă că doar oamenii fără o minimă experienţă de viaţă şi de stat în papucii celuilalt pot gândi şi huli atât de aprig, mârlănesc şi ipocrit. Şi, mai mult decât orice alt motiv, dizgraţia în care au aruncat-o unii poate este cel mai bun exemplu de cum se pot vărsa veninul şi invidia acumulate ani de-a rândul şi de cum iese la suprafaţă misoginismul patriarhal reminiscent al domnilor care consideră că ei au voie, ele nu!
Dacă Mihaela mai prezenta emisiuni, evenimente, acţiuni caritabile, etc..., nu s-ar fi găsit niciun gânguritor s-o analizeze şi s-o desfiinţeze(excluzand revistele de scandal si paparazzi).
Unii i-ar fi făcut în continuare audienţă.
Alţii ar fi privit-o în continuare cu jind din fotoliul de acasă.
Alţii n-ar fi avut nimic în continuare cu eu-ul ei ce nu corespundea elitei patapieviciene sau cu al ei curriculum, incongruent cu spiritele filosofilor luminaţi, dupa parerile exprimate abundent cel putin in blogosfera.
Ciudat cum s-au trezit toti deodata si cum pana mai ieri nu aveau o asemenea problema care sa le disturbe existentele superioare...
E dreptul fiecăruia să placă sau nu un om mai mult sau mai putin si pe alocuri... Dar e deja prea mult să ajungi să faci praf şi pulbere o femeie care până mai ieri nu te-ar fi deranjat flagrant si, mai mult, careia i-ai fi zambit libidinos sau ploconindu-te daca te-ar fi bagat in seama, i-ai fi facut si ceva complimente si te-ai fi oferit sa-i deschizi usa de la bloc, de la scara, de la lift pe repede inainte si fara sa rasufli. Pt. că ma întreb care bărbat din ţara asta nu şi-a dorit-o măcar o dată pe femeia asta? Sau care femeie n-a vrut să fie în locul ei?
P.S. : Bine, sa nu par la randul meu la fel de ingusta ca cei pe care ii acuz, poate nu chiar fiecare femeie sau fiecare barbat si-ar fi dorit(-o)... Sigur insa mai toti cei care o desfiinteaza acum se califica.
Dar scriu acum si aici pentru ca m-a socat, m-a descumpanit si oripilat tot circul asta legat de acest om, in frunte cu toate parerile pe care le-am citit pe ici-pe colo in noaptea asta ...
Mi-a plăcut întotdeauna Mihaela Rădulescu. Îmi va plăcea în continuare.
N-am vrut să judec nimic din intimitatea ei, ca de altfel nici a altora, dar sunt convinsă că doar oamenii fără o minimă experienţă de viaţă şi de stat în papucii celuilalt pot gândi şi huli atât de aprig, mârlănesc şi ipocrit. Şi, mai mult decât orice alt motiv, dizgraţia în care au aruncat-o unii poate este cel mai bun exemplu de cum se pot vărsa veninul şi invidia acumulate ani de-a rândul şi de cum iese la suprafaţă misoginismul patriarhal reminiscent al domnilor care consideră că ei au voie, ele nu!
Dacă Mihaela mai prezenta emisiuni, evenimente, acţiuni caritabile, etc..., nu s-ar fi găsit niciun gânguritor s-o analizeze şi s-o desfiinţeze(excluzand revistele de scandal si paparazzi).
Unii i-ar fi făcut în continuare audienţă.
Alţii ar fi privit-o în continuare cu jind din fotoliul de acasă.
Alţii n-ar fi avut nimic în continuare cu eu-ul ei ce nu corespundea elitei patapieviciene sau cu al ei curriculum, incongruent cu spiritele filosofilor luminaţi, dupa parerile exprimate abundent cel putin in blogosfera.
Ciudat cum s-au trezit toti deodata si cum pana mai ieri nu aveau o asemenea problema care sa le disturbe existentele superioare...
E dreptul fiecăruia să placă sau nu un om mai mult sau mai putin si pe alocuri... Dar e deja prea mult să ajungi să faci praf şi pulbere o femeie care până mai ieri nu te-ar fi deranjat flagrant si, mai mult, careia i-ai fi zambit libidinos sau ploconindu-te daca te-ar fi bagat in seama, i-ai fi facut si ceva complimente si te-ai fi oferit sa-i deschizi usa de la bloc, de la scara, de la lift pe repede inainte si fara sa rasufli. Pt. că ma întreb care bărbat din ţara asta nu şi-a dorit-o măcar o dată pe femeia asta? Sau care femeie n-a vrut să fie în locul ei?
P.S. : Bine, sa nu par la randul meu la fel de ingusta ca cei pe care ii acuz, poate nu chiar fiecare femeie sau fiecare barbat si-ar fi dorit(-o)... Sigur insa mai toti cei care o desfiinteaza acum se califica.
Nemai, de Ana mea dragă...
Dacă a fost vreodată mai potrivit un gând al Anei cu unul al meu, nu-mi aduc aminte... Dar se întâmplă să fie acum o anumită trăire şi nu mă pot abţine să n-o copiez şi să n-o împărtăşesc, mai ales când e atât de frumos exprimată...
s-au sinucis brutal/
ca doi julieti/
toate iubirile noastre!
nemaidorindu-se neaparat,
s-au lenevit banal/
ca doi elefanti/
toate dorintele noastre!
nemaivoind sa se cunoasca,
au intepenit inchise/
ca doi carbunari/
toate pleoapele noastre!
nemai ne-a inchis ursuz puterile
si ne-a raspuns cu sec de uitari curande...
prea curand nemai...
Nemai
nemaiasteptand sa moara,s-au sinucis brutal/
ca doi julieti/
toate iubirile noastre!
nemaidorindu-se neaparat,
s-au lenevit banal/
ca doi elefanti/
toate dorintele noastre!
nemaivoind sa se cunoasca,
au intepenit inchise/
ca doi carbunari/
toate pleoapele noastre!
nemai ne-a inchis ursuz puterile
si ne-a raspuns cu sec de uitari curande...
prea curand nemai...
marți, 26 mai 2009
duminică, 17 mai 2009
Istanbul - doar cateva cuvinte
De departe cel mai impresionant: chemarea la rugaciune de catre muezini... De cateva ori pe zi, la ore fixe, chiar si la 4 a.m... Pentru cineva care n-a mai pus piciorul intr-o tara musulmana, a fost socant. Cum zicea Alina, parca se dadea alarma de razboi... Si sunt foarte multi credinciosi practicanti.
Vorba Sandei: or fi ei ingalati, pe alocuri inapoiati, dar se simte parfumul marilor imperii trecute... Nationalisti, zambitori, cu un aer care parca spune: stim ca esti impresionat, stim ca stii istorie, stim ca iti place aici...
Clar Turcia europeana cel putin e mai dezvoltata si mai moderna decat Romania si Bulgaria la un loc. Autostrazi, sosele, orase sau sate care nu ies dintr-o linie arhitecturala foarte bine ordonata si finisata. Centrul financiar al Stanbulului, impunator, sta deoparte, departe de a se contopi cu zonele vechi si de a le intina cumva povestea. Pe alocuri simti si un parfum de Romanie de la tara, ceva gen carpete de iuta, tocarie roasa de vreme si multe magazinase, tarabe si restaurante-fast-food-uri-bodegi care la noi s-ar traduce estetic si nu numai drept kitsch... Nu mi-a placut mancarea prea mult. Depinde si ce incerci. Dar tot nu mi-au placut combinatiile.
Daca esti fitzos sau iti da mana, ai restaurante de lux si occident suta la suta cel putin pe coasta milionarilor. Iar in dreptul ei, te poti scalda si in piscina din mijlocul stramtorii... Dar nu e cazul pt. muritorii de rand, fie ei crestini sau musulmani. Totusi, am amintit:)
Istanbulul parca nu se mai termina de o parte si de alta a Bosforului si pe tarmurile Marii Marmara... Doar 70 de km lungime:) si aproape 20 de milioane de locuitori (neoficial, zice-se). Intotdeauna m-am intrebat cum ar fi viata intr-o asemenea imensitate. Probabil raspunsul ar cuprinde musai "cateva ore bune petrecute pe drum de acasa, oriunde..." (Bucurestiul e mic copil) Cozi de kilometri, la ora de varf, sa poti traversa din partea europeana in cea asiatica pe unul dintre marile poduri peste Bosfor. Case cu cateva etaje, ingramadite pe langa strazi inguste, in serpentine, pe zeci de km patrati.
Nu m-au agresat negustorii si vanzatorii, asa cum am fost avertizata. De altfel, daca nu-i bagi in seama, te lasa in pace foarte repede. Nu-i gasesti oricum decat in zonele bazarelor si in partea turistica evidenta - care se vede si in filmuletul de mai sus: Moscheea albastra (Sultanahmet), Hagia Sophia, Topkapi (fara punct pe i, se citeste î)... Monika imi zicea ca ii place ca oamenii sa fie demni si nu suporta felul lor de a se ploconi sau de a te convinge, de a te ruga sa cumperi. Nici asta n-am prea observat, sincer, foarte mult. Spre deosebire insa de greci, turcii n-or sa te injure ca n-ai cumparat si nici nu vor incerca sa te pacaleasca.
Iar betivi pe strazi, mitocani, scandalagii, nesimtiti, n-o sa vedeti. Nici taximetristi care sa nu aiba marunt, din contra, iti dau restul pana la ultima lira. Cat despre dat locul in tramvai cuiva mai in varsta, la Bucuresti n-am mai vazut de mult gesturi din astea. La Stanbul s-au permutat oamenii in jurul nostru de cateva ori bune pe parcursul a doar catorva statii.
Croaziere pe Bosfor si spre insule, musai.
Privit in larg pe unul din podurile peste Cornul de aur sau oriunde pe stramtoare, neaparat.
Ah, toata Turcia are interzis la youtube si unora le plac manelele... Probabil e vorba de inflexiunile noastre vocale foarte elastice si mult mai acute decat ale lor:))
Au fost doar cateva cuvinte...
joi, 30 aprilie 2009
Se intampla uneori
Esti stresat tot timpul.
Ti-e teama de anumite schimbari.
Nu-ti convine nimic.
Habar n-ai ce-i cu tine.
Ai vrea sa lasi totul balta.
Nu mai vrei sa faci ce faci.
Nu mai vrei sa pierzi timpul.
Nu mai ai chef de nimic.
Nu mai poti sa incepi nimic din ce ti-ai propus.
Nu mai ai inspiratie.
Esti blocat pe toate planurile.
Nu intelegi sensul vietii.
Cum scapi?
Ti-e teama de anumite schimbari.
Nu-ti convine nimic.
Habar n-ai ce-i cu tine.
Ai vrea sa lasi totul balta.
Nu mai vrei sa faci ce faci.
Nu mai vrei sa pierzi timpul.
Nu mai ai chef de nimic.
Nu mai poti sa incepi nimic din ce ti-ai propus.
Nu mai ai inspiratie.
Esti blocat pe toate planurile.
Nu intelegi sensul vietii.
Cum scapi?
duminică, 19 aprilie 2009
Crăciun, Paşte sau Halloween?
De ce se duce aproape toată lumea să se calce în picioare într-un singur loc?
De ce se duc la cel mai mare şi central dintre locaşurile lui Dumnezeu?
De ce aduc politicienii lumina cu avionul de la Ierusalim, in faţa camerelor de luat vederi?
De ce la nici un minut după miezul nopţii, credincioşii se împing şi se drăcuie să-şi facă loc mai în faţă, mai aproape, mai lângă?
Pentru că de fapt lumea nu se duce cu adevărat să sărbătorească miracolul Învierii?
Pentru că de fapt lumea nu aude şi nu înţelege vorbele sau pildele propriei religii?
Pentru că de fapt lumea iese la distracţie si la etalat podoabe şi vestimentaţii, ca la Revelion sau ca la mall în week-end-uri?
Pentru că de fapt lumea nu simte să fie mai bună, mai potolită, mai smerită sau iluminată?
Câţi ştiu de fapt ce sărbătoresc exact şi de ce la Crăciun, de Paşte, de Bobotează sau Rusalii?
Mai rămâne ca de Paşte, în locul bradului pe care-l împodobim la Crăciun cu globuleţe şi daruri, să ne batem la piaţă pe reduceri la cruci cu Isuşi răstigniţi pe care să le decorăm apoi în sufragerii, cu iepuraşi şi ouă roşii...
Marile magazine ar putea vinde giulgiuri, săbii, bice şi coroane de spini.
Coca-cola ar putea face o promoţie cu licoare roşie, pe care ar pute-o vinde şi flambată, pe stradă, intru purificare.
Cât despre faţadele şi grădinile caselor, oamenii ar putea să-şi asambleze acolo propriile scene de pe dealul Golgotei.
Copiii ar putea să se sperie reciproc, costumaţi in Irozi, Caiafe, Iude şi alţii asemenea...
Iar statul ar putea pune o taxă pe... gratuitatea luxului de a fi beneficiarul Luminii Sfinte.
V-am oripilat? Cam aşa se poate traduce spiritualitatea şi sfinţenia care inconjoară de obicei, de sărbători şi nu numai, crestinatatea "occidentala".
Câh!
P.S.: Sa nu fiu acuzata iar de ipocrizie, am dat si sms-uri, am urat si celor care poate nu meritau. Pana la urma, despre iertare si altele asemenea era vorba, parca?:)
De ce se duc la cel mai mare şi central dintre locaşurile lui Dumnezeu?
De ce aduc politicienii lumina cu avionul de la Ierusalim, in faţa camerelor de luat vederi?
De ce la nici un minut după miezul nopţii, credincioşii se împing şi se drăcuie să-şi facă loc mai în faţă, mai aproape, mai lângă?
Pentru că de fapt lumea nu se duce cu adevărat să sărbătorească miracolul Învierii?
Pentru că de fapt lumea nu aude şi nu înţelege vorbele sau pildele propriei religii?
Pentru că de fapt lumea iese la distracţie si la etalat podoabe şi vestimentaţii, ca la Revelion sau ca la mall în week-end-uri?
Pentru că de fapt lumea nu simte să fie mai bună, mai potolită, mai smerită sau iluminată?
Câţi ştiu de fapt ce sărbătoresc exact şi de ce la Crăciun, de Paşte, de Bobotează sau Rusalii?
Mai rămâne ca de Paşte, în locul bradului pe care-l împodobim la Crăciun cu globuleţe şi daruri, să ne batem la piaţă pe reduceri la cruci cu Isuşi răstigniţi pe care să le decorăm apoi în sufragerii, cu iepuraşi şi ouă roşii...
Marile magazine ar putea vinde giulgiuri, săbii, bice şi coroane de spini.
Coca-cola ar putea face o promoţie cu licoare roşie, pe care ar pute-o vinde şi flambată, pe stradă, intru purificare.
Cât despre faţadele şi grădinile caselor, oamenii ar putea să-şi asambleze acolo propriile scene de pe dealul Golgotei.
Copiii ar putea să se sperie reciproc, costumaţi in Irozi, Caiafe, Iude şi alţii asemenea...
Iar statul ar putea pune o taxă pe... gratuitatea luxului de a fi beneficiarul Luminii Sfinte.
V-am oripilat? Cam aşa se poate traduce spiritualitatea şi sfinţenia care inconjoară de obicei, de sărbători şi nu numai, crestinatatea "occidentala".
Câh!
P.S.: Sa nu fiu acuzata iar de ipocrizie, am dat si sms-uri, am urat si celor care poate nu meritau. Pana la urma, despre iertare si altele asemenea era vorba, parca?:)
sâmbătă, 18 aprilie 2009
Post in post
La cererea "ascultatorilor", colegi de munca sau nu:), ma opintesc sa scriu ceva. Dar, oameni buni, cand nu ai inspiratie si nici chef, de ce sa te apuci sa scrii nimic?
Dati-mi idei, va rog!
P.S.: De Pastele asta n-am tinut post decat o zi. Gata, am scris:)
Dati-mi idei, va rog!
P.S.: De Pastele asta n-am tinut post decat o zi. Gata, am scris:)
vineri, 10 aprilie 2009
Moldova (re)încărcată
In noaptea asta, echipa Realitatea TV trimisa in Rep. Moldova (reporterul Yevghenia Kironaki, cameramanul Mihai Valentin Buzduga şi şoferul Gabriel Colac) a fost retinuta de politia moldoveana incepand cu ora 22. Pana la ora 02 n-am mai putut vorbi cu ei, n-am stiut nimic de ei. La 02 si cateva minute ne-a parvenit informatia ca au fost eliberati si se indreapta spre tara.
Dupa toate stirile din ultimele zile: refuzarea intrarii in tara a unor jurnalisti romani, introducerea vizelor pt romani, sugestia ministrului nostru de externe sa nu mergem acolo, dupa declaratiile belicoase ale autoritatilor moldovene la adresa unor eventuale noi revolte de strada in Chisinau, dupa arestarea si vanarea asa-zisilor responsabili de "tentativa de lovitura de stat", dupa ce Kommersant scrie ca Rusia a livrat Chişinăului mijloace speciale pentru înăbuşirea viitoarelor proteste, dupa toate astea si nu numai ori se linistesc lucrurile in curand, ori o sa asistam neputinciosi si oficial tacuti... la abuzuri mult mai mari decat pana acum.
Ma rog ca cei care vor protesta azi la Chisinau - daca o vor mai face - sa fie foarte atenti sa nu aiba oameni infiltrati special sa provoace conflicte si sa atace institutiile statului, tocmai pt. a oferi motive autoritatilor sa reactioneze violent.
Cat despre faptul ca CNN-ul n-a prins Moldova, bine ca Rusia trimite pe fata munitie lacrimogena de încărcare... Mai bine spus: Cat despre ajutor, luati niste lovituri!
Mi-e teama ca Moldova (re)incarcata se va termina inlacrimata.
Dupa toate stirile din ultimele zile: refuzarea intrarii in tara a unor jurnalisti romani, introducerea vizelor pt romani, sugestia ministrului nostru de externe sa nu mergem acolo, dupa declaratiile belicoase ale autoritatilor moldovene la adresa unor eventuale noi revolte de strada in Chisinau, dupa arestarea si vanarea asa-zisilor responsabili de "tentativa de lovitura de stat", dupa ce Kommersant scrie ca Rusia a livrat Chişinăului mijloace speciale pentru înăbuşirea viitoarelor proteste, dupa toate astea si nu numai ori se linistesc lucrurile in curand, ori o sa asistam neputinciosi si oficial tacuti... la abuzuri mult mai mari decat pana acum.
Ma rog ca cei care vor protesta azi la Chisinau - daca o vor mai face - sa fie foarte atenti sa nu aiba oameni infiltrati special sa provoace conflicte si sa atace institutiile statului, tocmai pt. a oferi motive autoritatilor sa reactioneze violent.
Cat despre faptul ca CNN-ul n-a prins Moldova, bine ca Rusia trimite pe fata munitie lacrimogena de încărcare... Mai bine spus: Cat despre ajutor, luati niste lovituri!
Mi-e teama ca Moldova (re)incarcata se va termina inlacrimata.
joi, 9 aprilie 2009
10 ani de bucuresti - introducere
Cu parere de rau pt prietena the Monika, tocmai i-am furat ideea si ma apuc de istorisit in volume cei 10 ani in Bucuresti si nu numai, ca ar fi multe de spus si despre Buzau... Ceea ce ma va ajuta probabil la batranete sa-mi scriu memoriile "in full", dupa cum imi sugera sugubet Geo Saizescu:)
Primul capitol? Habar n-am. Poate doar o enumerare introductiva: balet, dansuri la 5 ani, prezentator de spectacole de la 10 ani, agentia de manechine, miss tinerete la 16-17 ani, mega tv, radio hasdeu, opinia buzau, alta agentie de manechine, miss fashion la 18 ani, cafele si muzica si discutii filosofice la edy bar, la oana sau monika sau la mine acasa, bacalaureat; inscriere la facultate, a doua zi imediat proba la tvr, luat proba, renuntat la a mai invata pt facultate de stat pt. naveta cu trenul personal, 6 luni, zilnic, la cursurile din tvr, ramas in toamna la facultatea particulara de limbi straine si intrat la trupa dp2, schimbat pt inceput 3 locuinte, ajuns la garsoniera monikai, stat incognito cu ea multa vreme (multumesc!:), mers la scoala din an in paste, mers la tvr - alta scoala. si asa incepe adevarata nebunie...
vorbe de duh pt capitolul de inceput: tineti-va copiii ocupati cat mai mult cu orice le face placere si le dezvolta anumite abilitati si pe cat posibil alaturi de alti copii, nu-i lasati de capul lor sau doar cu capul bagat in televizor/calculator...
gata pt moment.
Primul capitol? Habar n-am. Poate doar o enumerare introductiva: balet, dansuri la 5 ani, prezentator de spectacole de la 10 ani, agentia de manechine, miss tinerete la 16-17 ani, mega tv, radio hasdeu, opinia buzau, alta agentie de manechine, miss fashion la 18 ani, cafele si muzica si discutii filosofice la edy bar, la oana sau monika sau la mine acasa, bacalaureat; inscriere la facultate, a doua zi imediat proba la tvr, luat proba, renuntat la a mai invata pt facultate de stat pt. naveta cu trenul personal, 6 luni, zilnic, la cursurile din tvr, ramas in toamna la facultatea particulara de limbi straine si intrat la trupa dp2, schimbat pt inceput 3 locuinte, ajuns la garsoniera monikai, stat incognito cu ea multa vreme (multumesc!:), mers la scoala din an in paste, mers la tvr - alta scoala. si asa incepe adevarata nebunie...
vorbe de duh pt capitolul de inceput: tineti-va copiii ocupati cat mai mult cu orice le face placere si le dezvolta anumite abilitati si pe cat posibil alaturi de alti copii, nu-i lasati de capul lor sau doar cu capul bagat in televizor/calculator...
gata pt moment.
joi, 2 aprilie 2009
Fotbal, patriotism - lehamite nationala!
"Ne-a batut si Austria", imi zice trist un coleg. "Asa, si?", ii replic.
Si chiar nu-mi vine sa mai comentez nimic apropo de fotbal, echipa, antrenor, nivel de joc, masuri de luat, etc.
De ce?
Pentru ca, in afara de impatimitii diverselor sporturi, romanii oricum nu mai au vreun spirit patriotic. Cel putin asta reiese din tot ce aud si vad in jurul meu. Cu noile generatii, incepe sa ne dispara din ce in ce mai mult orice sentiment nationalist. Iar unii, mai batrani sa nu, ipocriti sau chiar foarte sinceri, isi blameaza propriul neam mai ceva ca pe dusmani. Ne autointitulam de la lenesi, murdari si needucati, la resemnati si lasi, hoti, tradatori si turnatori... Vedem doar ce-i urat si prost. Scoatem in evidenta cu orice ocazie tot ce e mai rau.
Este deja un curent, o moda sa te raliezi negativismului general... Si parca tuturor ne pute totul in tara asta si in legatura cu poporul asta.
Atunci mie de ce sa-mi mai pese de echipa nationala de fotbal? Din ce considerente, din care mandrie de neam si de tara sau din care orgoliu? Si ale cui exact? Individuale, poate, da! Insa, doar ale unor indivizi ca mine, din ce in ce mai putini...
Nu plang nici jucatori, nici antrenori, nici federatii. Nu cred ca vreunul o va duce rau vreodata. Imi deplang insa propriul popor. Ma deplang pe mine. Nu vreau sa nu-mi pese de fotbal, asa cum nu vreau ca altora sa nu le pese de teatru, film sau televiziune. Si sper sa iesim in curand din lehamitea asta generala. Pentru ca e posibil ca lucrurile sa nu mearga bine si din cauza asta.
P.S.: Toti cei care isi acuza tara si neamul, ma intreb insa ce parere au despre bunicii lor, despre parinti, frati, surori, verisori, despre prietenii apropiati si iubita sau iubitul de langa ei... Si, daca toti astia sunt totusi oameni buni, cum D-zeu toti ceilalti romani sunt atat de rai?
Bun venit, primavara! Voi le auziti?
In spiritul post-ului despre vara si toamna, nu se poate sa nu dedic o oda si primaverii. Voi le auziti vreodata? Nu, nu "vocile":))
Desi nu se aud doar primavara...
Ati observat ca imediat ce se itesc zorile, daca nu e foarte innorat, incepe sa se auda usor-usor si sfios cate un tril, cate un "gugustiuc" sau vreo alta zburatoare si sunetele-i specifice? Apoi se intetesc cantarile: in cor, pe mai multe voci, cu acelasi tempo sau contra-timp, cu solisti sau fara...
In ignoranta noastra urbana, pe multe nici nu le recunoastem. Si culmea e ca eu personal am norocul sa stau departe de forfota sonora a orasului si sa pot sa-mi privesc de la balcon ruinele caselor din jur, ciudat imbinate cu copacii, pisicile de pe acoperisuri si pasarile cantatoare. Nici prea-prea, nici foarte-foarte paradiziac, ce-i drept. Dar nici doar beton, otel, moloz, asfalt si fum de esapament.
Din cate am observat, primavara a ajuns pe la noi cu tot cu muguri si frunzulite timide prin copaci. Si florile ninse ale pomilor se vad deja ici-colo. Iar soarele incalzeste destul de mult, daca au ajuns pisicile sa caute umbra tomberoanelor, iar betivii de bodegi, umbrelele teraselor:))
Asadar, pentru fiintele solare si buna cronologie a anotimpurilor, sper sa nu se intoarca iarna pe ulita:)
Desi nu se aud doar primavara...
Ati observat ca imediat ce se itesc zorile, daca nu e foarte innorat, incepe sa se auda usor-usor si sfios cate un tril, cate un "gugustiuc" sau vreo alta zburatoare si sunetele-i specifice? Apoi se intetesc cantarile: in cor, pe mai multe voci, cu acelasi tempo sau contra-timp, cu solisti sau fara...
In ignoranta noastra urbana, pe multe nici nu le recunoastem. Si culmea e ca eu personal am norocul sa stau departe de forfota sonora a orasului si sa pot sa-mi privesc de la balcon ruinele caselor din jur, ciudat imbinate cu copacii, pisicile de pe acoperisuri si pasarile cantatoare. Nici prea-prea, nici foarte-foarte paradiziac, ce-i drept. Dar nici doar beton, otel, moloz, asfalt si fum de esapament.
Din cate am observat, primavara a ajuns pe la noi cu tot cu muguri si frunzulite timide prin copaci. Si florile ninse ale pomilor se vad deja ici-colo. Iar soarele incalzeste destul de mult, daca au ajuns pisicile sa caute umbra tomberoanelor, iar betivii de bodegi, umbrelele teraselor:))
Asadar, pentru fiintele solare si buna cronologie a anotimpurilor, sper sa nu se intoarca iarna pe ulita:)
Era o vreme...
...cand eu scriam asa:
"Am iesit pe hol. Un geam imens, de fapt doua, non-stop deschise. Vara e o bucurie sa privesti afara de aici, noaptea, spre dimineata si in zori. Miroase frumos, stelele stralucesc parca mai tare, pasarile canta neintrerupt, parca nici cainii nu mai latra atat de rau, iar vantul adie usor cateodata. La rasarit, cerul intreg e un imens curcubeu. Cand e furtuna, totu-i un vaj disperat, brusc, zmucit si impresionant... Totusi, trece.
Azi-noapte am inchis geamurile, era frig. Cerul era acoperit, lumina de jos se reflecta in norii compacti ca stralucirea zapezii iarna. Ce stele? Ce pasari cantatoare? Poate doar deja calatoare... Vantul nu adia, nici nu se isteriza, in schimb batea constant si monoton.
Cineva mi-a zis ca intotdeauna dupa Sf. Maria(august), vara nu mai e vara adevarata. Asa sa fie? Si sa nu fi observat eu pana acum? Nu de alta, dar am impresia ca a venit toamna..."
...iar oamenii raspundeau asa:
"acopera-mi inima...
nu stiu cum reusesti intotdeauna sa-mi strecori un fior in suflet.uneori ma sperie parca de aceste sentimente si imi par atit de ireale.apoi inchid ochii si visez la tine,draga mea dalia...te vad,esti acolo!zburzi pe cimpul colorat,ca o mare de flori.esti desculta si iarba vrea sa iti sarute talpile.flashuri ireale parca.tu nu alergi,iubito.tu plutesti.un inger blond.albul tau pur ma orbeste,imi inteapa privirea curios de nesatula de miscarile tale divine.simt pe obraji amorteala lacrimilor de singe.acea raceala pe care o simteam la inceput s-a transformat intr-un suvoi de caldura ce-mi inunda intai inima,apoi rind pe rind fiece molecula a trupului meu pacatos.e bine acum,iubito.sint linistit,in siguranta.ca si cum norii m-ar fi cuprins cu totul intr-o imbratisare blinda,dar ferma.te privesc si nu ma pot satura.nicicind.
te urmez,cu forta si neinduplecarea abia pornitei furtuni.este vijelia sufletului meu.vezi si tu morisca de frunze aramii.nu te teme,divina mea copila,va trece.inchide ochii.sint soarele si luna.sint cerul si pamintul.sint iarba si petalele florilor peste care plutesti ca o adiere.nu-i aşa ca ai şchiopăta puţin,după aceea,de teamă să nu-mi striveşti sărutul?
stiu ca ne vom regasi.stiu asta precum stiu ca soarele rasare invariabil,intr-o renastere permanenta.
te ador,dalia."
cred ca mi-am iesit din mana:)
vreau sa scriu din nou!
"Am iesit pe hol. Un geam imens, de fapt doua, non-stop deschise. Vara e o bucurie sa privesti afara de aici, noaptea, spre dimineata si in zori. Miroase frumos, stelele stralucesc parca mai tare, pasarile canta neintrerupt, parca nici cainii nu mai latra atat de rau, iar vantul adie usor cateodata. La rasarit, cerul intreg e un imens curcubeu. Cand e furtuna, totu-i un vaj disperat, brusc, zmucit si impresionant... Totusi, trece.
Azi-noapte am inchis geamurile, era frig. Cerul era acoperit, lumina de jos se reflecta in norii compacti ca stralucirea zapezii iarna. Ce stele? Ce pasari cantatoare? Poate doar deja calatoare... Vantul nu adia, nici nu se isteriza, in schimb batea constant si monoton.
Cineva mi-a zis ca intotdeauna dupa Sf. Maria(august), vara nu mai e vara adevarata. Asa sa fie? Si sa nu fi observat eu pana acum? Nu de alta, dar am impresia ca a venit toamna..."
...iar oamenii raspundeau asa:
"acopera-mi inima...
nu stiu cum reusesti intotdeauna sa-mi strecori un fior in suflet.uneori ma sperie parca de aceste sentimente si imi par atit de ireale.apoi inchid ochii si visez la tine,draga mea dalia...te vad,esti acolo!zburzi pe cimpul colorat,ca o mare de flori.esti desculta si iarba vrea sa iti sarute talpile.flashuri ireale parca.tu nu alergi,iubito.tu plutesti.un inger blond.albul tau pur ma orbeste,imi inteapa privirea curios de nesatula de miscarile tale divine.simt pe obraji amorteala lacrimilor de singe.acea raceala pe care o simteam la inceput s-a transformat intr-un suvoi de caldura ce-mi inunda intai inima,apoi rind pe rind fiece molecula a trupului meu pacatos.e bine acum,iubito.sint linistit,in siguranta.ca si cum norii m-ar fi cuprins cu totul intr-o imbratisare blinda,dar ferma.te privesc si nu ma pot satura.nicicind.
te urmez,cu forta si neinduplecarea abia pornitei furtuni.este vijelia sufletului meu.vezi si tu morisca de frunze aramii.nu te teme,divina mea copila,va trece.inchide ochii.sint soarele si luna.sint cerul si pamintul.sint iarba si petalele florilor peste care plutesti ca o adiere.nu-i aşa ca ai şchiopăta puţin,după aceea,de teamă să nu-mi striveşti sărutul?
stiu ca ne vom regasi.stiu asta precum stiu ca soarele rasare invariabil,intr-o renastere permanenta.
te ador,dalia."
cred ca mi-am iesit din mana:)
vreau sa scriu din nou!
joi, 26 martie 2009
Hasdeu, Buzau, 1999-2009 - Reuniune 10 ani
Revenind la lucruri pragmatice...
De vreo luna ne-am apucat sa gasim si sa adunam colegii din promotia 1999 a Colegiului National "B.P.Hasdeu" Buzau.
Comitetul organizator:) este alcatuit din Monica Cismaru, Oana Dobre si sub/suprasemnata...
Suntem deja vreo 140 de "adunati" si mai cautam inca dintre fostii colegi ale caror numere de telefon luate din cataloage nu mai sunt valabile. Telefonul meu a luat foc si nu cred ca am reusit sa dam inca nici de jumatate din promotie.
S-au luat deja decizii importante: reuniunea va avea loc pe 20 iunie 2009, la restaurantul President din Buzau. Exista si doua conturi in lei si euro, deschise la BCR, unde adunam deja bani.
Nu stiu care sunt sansele sa mai gasim dintre colegi anuntand pe blogurile personale asta, dar merita incercat. Asa ca, daca va simtiti si va identificati, lasati-ne mesaje la comentarii. Aveti si blogurile Oanei si Monicai cu link-uri mai sus sau in dreapta. Sau faceti-va membri si inscrieti-va in data base direct pe http://groups.yahoo.com/group/hasdeu2009/.
Multam'!
De vreo luna ne-am apucat sa gasim si sa adunam colegii din promotia 1999 a Colegiului National "B.P.Hasdeu" Buzau.
Comitetul organizator:) este alcatuit din Monica Cismaru, Oana Dobre si sub/suprasemnata...
Suntem deja vreo 140 de "adunati" si mai cautam inca dintre fostii colegi ale caror numere de telefon luate din cataloage nu mai sunt valabile. Telefonul meu a luat foc si nu cred ca am reusit sa dam inca nici de jumatate din promotie.
S-au luat deja decizii importante: reuniunea va avea loc pe 20 iunie 2009, la restaurantul President din Buzau. Exista si doua conturi in lei si euro, deschise la BCR, unde adunam deja bani.
Nu stiu care sunt sansele sa mai gasim dintre colegi anuntand pe blogurile personale asta, dar merita incercat. Asa ca, daca va simtiti si va identificati, lasati-ne mesaje la comentarii. Aveti si blogurile Oanei si Monicai cu link-uri mai sus sau in dreapta. Sau faceti-va membri si inscrieti-va in data base direct pe http://groups.yahoo.com/group/hasdeu2009/.
Multam'!
luni, 23 martie 2009
Replici din somnul vietii
Aveam nevoie de mentori... Multa vreme asa am crezut.
Dupa ce multa vreme m-am acuzat excesiv si distructiv pentru greselile trecutului.
Dupa ce foarte mult timp acuzasem pe altii, de fapt pe oricine si pe toti ceilalti pentru neputintele sau nestiintele mele.
Dupa ce, inainte de toate, credeam ca lumea va fi a mea si tot ce zboara nu provoaca indigestie, ci din contra te vrea si te face mare si tare.
Dupa ce oscilasem pana atunci pe toate planurile intre siguranta, optimism si competenta, teama, incertitudine si speranta vaga.
Dupa ce.. apucasem sa ma nasc.
S-o iau acum invers? Putini ar intelege.
De fapt aveam nevoie de toate etapele astea la un loc. Asta a fost drumul meu de pana acum. Putea fi si altfel, dar s-a intamplat sa fie asa. Si nu-mi pare rau. Ba ma simt foarte bogata dupa...
Mentorii i-am gasit in fiecare dintre etape, in diferiti oameni, in carti, in experiente bune sau rele, in concluziile trase, in mine...
Daca ar fi sa rememorati clipe, afirmatii, replici care v-au surprins si marcat pe viata, care v-au trezit, v-au schimbat sau macar v-au pus pe ganduri, le-ati recunoaste?
"Ti l-am luat pe... Ai inteles?"
"Celei mai delicate..."
"Te bati pentru locul intai."
"Esti prima la testul de inteligenta."
"Tu n-ar trebui sa gandesti si sa scrii la varsta ta lucrurile astea."
"Nu puneti pret pe obiecte!"
"Dumneata, domnisoara, ar trebui sa te faci actrita."
"Nu ajungi acolo decat cu pile sau daca te culci cu cineva!"
"Ati luat proba. Cand puteti veni la Bucuresti?"
"Saracuta de ea, vrea sa fie si ea ca a noastra..."
"E proasta rau si curva!"
"E proasta!"
"Tu poti face mai mult, crede-ma!"
"Nu te poti comporta chiar deloc natural, firesc in fata camerei? Trebuie mereu sa fii teatrala si exagerata?"
"Tu nu-ti dai seama inca ce fel de femeie esti!"
"Nu-ti inteleg atitudinea umila... Fii mai mandra, mai increzatoare, mai dura!"
"N-am vazut o femeie care sa vorbeasca mai mult si mai repede, decat poate pe Raduleasca."
"Dalia poate si vreau sa faca emisiunea asta"
"Tu, cand esti emotiva, esti agresiva?"
"Pe tine, un barbat cu care ai fost nu te poate uita!"
"Nimic nu trebuie."
"Nimic in viata nu ni se cuvine."
"Ma enervezi ca esti ca mine! Esti emotiva pe scena. Treci peste emotii!"
"Nu stiu ce vei face in continuare, dar puti de talent"
"Mai exista viata si dincolo de televiziune."
"Nu stiu cum sa spun exact. Parca nu erai in personaj, erai cumva in afara lui. Nu era ce trebuia."
"Ai reusit sa arati ca poti la fel de bine sa faci si comedie."
"Mi-ai dat senzatia ca ai facut pana acum in viata tot ce ai vrut, cand ai vrut."
"Nu stim sa traim, sa savuram momentele de inceput"
"Tu chiar nu esti in stare niciodata sa te concentrezi la ceva?"
"Daca ar fi, mi-as lua si eu o printesa asa..."
Si viata abia a inceput... Somn usor in continuare!
Dupa ce multa vreme m-am acuzat excesiv si distructiv pentru greselile trecutului.
Dupa ce foarte mult timp acuzasem pe altii, de fapt pe oricine si pe toti ceilalti pentru neputintele sau nestiintele mele.
Dupa ce, inainte de toate, credeam ca lumea va fi a mea si tot ce zboara nu provoaca indigestie, ci din contra te vrea si te face mare si tare.
Dupa ce oscilasem pana atunci pe toate planurile intre siguranta, optimism si competenta, teama, incertitudine si speranta vaga.
Dupa ce.. apucasem sa ma nasc.
S-o iau acum invers? Putini ar intelege.
De fapt aveam nevoie de toate etapele astea la un loc. Asta a fost drumul meu de pana acum. Putea fi si altfel, dar s-a intamplat sa fie asa. Si nu-mi pare rau. Ba ma simt foarte bogata dupa...
Mentorii i-am gasit in fiecare dintre etape, in diferiti oameni, in carti, in experiente bune sau rele, in concluziile trase, in mine...
Daca ar fi sa rememorati clipe, afirmatii, replici care v-au surprins si marcat pe viata, care v-au trezit, v-au schimbat sau macar v-au pus pe ganduri, le-ati recunoaste?
"Ti l-am luat pe... Ai inteles?"
"Celei mai delicate..."
"Te bati pentru locul intai."
"Esti prima la testul de inteligenta."
"Tu n-ar trebui sa gandesti si sa scrii la varsta ta lucrurile astea."
"Nu puneti pret pe obiecte!"
"Dumneata, domnisoara, ar trebui sa te faci actrita."
"Nu ajungi acolo decat cu pile sau daca te culci cu cineva!"
"Ati luat proba. Cand puteti veni la Bucuresti?"
"Saracuta de ea, vrea sa fie si ea ca a noastra..."
"E proasta rau si curva!"
"E proasta!"
"Tu poti face mai mult, crede-ma!"
"Nu te poti comporta chiar deloc natural, firesc in fata camerei? Trebuie mereu sa fii teatrala si exagerata?"
"Tu nu-ti dai seama inca ce fel de femeie esti!"
"Nu-ti inteleg atitudinea umila... Fii mai mandra, mai increzatoare, mai dura!"
"N-am vazut o femeie care sa vorbeasca mai mult si mai repede, decat poate pe Raduleasca."
"Dalia poate si vreau sa faca emisiunea asta"
"Tu, cand esti emotiva, esti agresiva?"
"Pe tine, un barbat cu care ai fost nu te poate uita!"
"Nimic nu trebuie."
"Nimic in viata nu ni se cuvine."
"Ma enervezi ca esti ca mine! Esti emotiva pe scena. Treci peste emotii!"
"Nu stiu ce vei face in continuare, dar puti de talent"
"Mai exista viata si dincolo de televiziune."
"Nu stiu cum sa spun exact. Parca nu erai in personaj, erai cumva in afara lui. Nu era ce trebuia."
"Ai reusit sa arati ca poti la fel de bine sa faci si comedie."
"Mi-ai dat senzatia ca ai facut pana acum in viata tot ce ai vrut, cand ai vrut."
"Nu stim sa traim, sa savuram momentele de inceput"
"Tu chiar nu esti in stare niciodata sa te concentrezi la ceva?"
"Daca ar fi, mi-as lua si eu o printesa asa..."
Si viata abia a inceput... Somn usor in continuare!
sâmbătă, 21 martie 2009
Un link, un anunt umanitar
De obicei, pentru ca nu-i cunoastem personal pe multi dintre oamenii cu astfel de nevoi, nu dam importanta si nici nu acordam un mare credit cererilor de felul asta. Oricum si orice ati crede, eu nu pot sa nu dau mai departe un astfel de caz...
http://simplu-x.blogspot.com/2009/03/drama-unor-copii-al-caror-tata-este.html
http://simplu-x.blogspot.com/2009/03/drama-unor-copii-al-caror-tata-este.html
sâmbătă, 7 martie 2009
Unii taximetristi... Astia ce natie mai sunt?
Acum mai mult de o luna, obligata fiind sa iau taxiul fara comanda la 4 dimineata din fata casei si sa plec la munca, disperata si grabita, m-am trezit intrebata pe un ton zeflemitor de domnul conducator auto : "Ce, draga, te-ai certat cu iubitu'?".
Acum vreo doua saptamani, plecand cu Oana spre "casile noastre" cu un taxi, prietena mea a fost iritata de afirmatia domnului conducator auto apropo de o fosta clienta care "avea calduri".
Ieri, am fost (a mia oara) pusa in situatia de a asculta complice afirmatii gen "e femeie la volan" din partea domnului conducator auto al taxiului in care ma aflam si eu in calitate de fiinta de gen feminin, la randul meu cu aspiratii la obtinerea permisului.
Tot ieri, cu acelasi taxi misogin, oprindu-ma sa cumpar cate ceva pt. prieteni, m-am trezit dupa vreo cinci minute in fata magazinului, intr-o mare de taximetre care mai de care mai doritoare... Adica? Nu-mi gaseam misoginul cu comanda... Si ma miscam pe o traiectorie deloc aleatorie, ci din contra, prevazuta cu directie si sens, in asa fel incat sa dibuiesc preafericitul. Doar ca, in buricul targului de la "coada calului", au inceput niste zbierete - fara sa exagerez: "Heeeei, domnisoara, unde mergi? Te duc eu?" Altul: " Domnisoara, hai draga, ce esti asa, te duc eu, nu vrei?". Altul: "Da, ce draga, te superi?". Altul: "Hai, ca te duc la juma' de pret!"...
Nu-mi venea sa cred. Facusem comanda. Eram in afara oricarui pericol. Voiam doar sa ajung la prietenii mei, nu eram nici indecent imbracata, nici exagerat machiata (ba eram chiar o epava nemachiata), nici doritoare (dupa atitudine sau altceva) de "senzatii tari". Nu eram nici vreo hoasca batrana plina de bani sau vreo parasuta ieftina. Nu eram decat o fata cu parul prins, obosita, imbracata modest si foarte, foarte grabita...
Asa ca, va rog, spuneti-mi, astia ce natie mai sunt?
LATER EDIT: Si eu am intalnit taximestristi melomani si/sau foarte respectuosi...
Acum vreo doua saptamani, plecand cu Oana spre "casile noastre" cu un taxi, prietena mea a fost iritata de afirmatia domnului conducator auto apropo de o fosta clienta care "avea calduri".
Ieri, am fost (a mia oara) pusa in situatia de a asculta complice afirmatii gen "e femeie la volan" din partea domnului conducator auto al taxiului in care ma aflam si eu in calitate de fiinta de gen feminin, la randul meu cu aspiratii la obtinerea permisului.
Tot ieri, cu acelasi taxi misogin, oprindu-ma sa cumpar cate ceva pt. prieteni, m-am trezit dupa vreo cinci minute in fata magazinului, intr-o mare de taximetre care mai de care mai doritoare... Adica? Nu-mi gaseam misoginul cu comanda... Si ma miscam pe o traiectorie deloc aleatorie, ci din contra, prevazuta cu directie si sens, in asa fel incat sa dibuiesc preafericitul. Doar ca, in buricul targului de la "coada calului", au inceput niste zbierete - fara sa exagerez: "Heeeei, domnisoara, unde mergi? Te duc eu?" Altul: " Domnisoara, hai draga, ce esti asa, te duc eu, nu vrei?". Altul: "Da, ce draga, te superi?". Altul: "Hai, ca te duc la juma' de pret!"...
Nu-mi venea sa cred. Facusem comanda. Eram in afara oricarui pericol. Voiam doar sa ajung la prietenii mei, nu eram nici indecent imbracata, nici exagerat machiata (ba eram chiar o epava nemachiata), nici doritoare (dupa atitudine sau altceva) de "senzatii tari". Nu eram nici vreo hoasca batrana plina de bani sau vreo parasuta ieftina. Nu eram decat o fata cu parul prins, obosita, imbracata modest si foarte, foarte grabita...
Asa ca, va rog, spuneti-mi, astia ce natie mai sunt?
LATER EDIT: Si eu am intalnit taximestristi melomani si/sau foarte respectuosi...
joi, 26 februarie 2009
Tiganii - "adolescentii repetenti" ai Europei
Germania, Austria, Franta, Anglia, Norvegia, Italia si mai nou Elvetia!? Cam asta e parcursul "mediatic" european al romanilor dupa revolutie, nu? Or mai fi si altele, nu le mai enumar.
De acord ca sunt infractori peste tot, romani sau nu, tigani sau nu.
De acord ca ne trebuie o politica externa mai ferma si chiar un program de spalare a imaginii si pacatelor proprii mai mult sau mai putin umflate de mass-media din alte state.
De acord ca ne-am cam "tiganit" cu totii, in diferite feluri. De la nunti si botezuri, pana la programe si seriale tv, implicit bodegi si discoteci intregi de manele...
De acord deci ca avem probleme de valori si identitate atat afara, cat si in tara.
De acord si ca multi tigani sunt ca niste adolescenti repetenti greu de controlat, care chiulesc de la scoala, nici nu vor sa munceasca si care mai curand asteapta sa li se dea pe degeaba. Iar adolescentii, odata scapati din mana la varsta asta si poate ajungand si in anturaje dubioase, greu mai pot fi facuti oameni... Cati dintre voi n-ati avut exemple printre prieteni, in familie sau n-ati avut probleme de genul asta cu proprii copii?
De acord deci ca ne trebuie un program la fel de ferm si in tara, cat si afara, pentru toti romanii, mai ales pentru tigani - sa nu fim ipocriti.
Dar...
Pana la rasism!
Pana la a cadea si noi in pacatul celor care ne nedreptatesc prin alte parti!
Pana la a stigmatiza o intreaga rasa tiganeasca, pentru greselile unora dintre ei!
Pana la a le nega anumite valori si talente, care indiscutabil au facut parte din istoria noastra de secole.
Pana la a le refuza dreptul si capacitatea de educatie si includere sociala.
Pana la a rezolva situatia primitiv, ingust si violent, ca in secolele trecute.
Nu cunosc proportiile statistice ale tiganilor raufacatori versus tigani cuminti si onorabili. Nu cunosc nici cati sunt in si din tara noastra si cati sunt cetateni ai altor tari (vezi Ungaria mai nou)... Sa-mi fie cu iertare, dar Marian Cozma putea fi omorat in aceleasi circumstante si in Sicilia, de o banda de mafioti italieni. Iar, prin tarile europene, circula si fac multe rele si romani fara etnia rroma agatata in arborele genealogic...
Iar Elvetia, ca si Italia, si alte state... cand suspecteaza un infractor, sa-l prinda si sa aplice legea!
Deci...
Sa nu devenim la randul nostru nedrepti si rasisti! Mai bine sa gasim solutii de oameni ai mileniului III, cu mintea deschisa si cunoscatori ai drepturilor omului, de oameni care vad imaginea de ansamblu si stiu sa faca diferente, de oameni care stiu sa-si educe conationalii "adolescenti" greu de controlat, tigani sau nu.
Si, da, prin orice mijloace -diplomatice sau media - sa avem grija de imaginea noastra afara. Nu meritam atat de tare ceea ce ni se intampla!
P.S.: Ca raspuns la ceea ce “circula puternic pe net” si a ajuns si pe mail-ul nostru RTV…
De acord ca sunt infractori peste tot, romani sau nu, tigani sau nu.
De acord ca ne trebuie o politica externa mai ferma si chiar un program de spalare a imaginii si pacatelor proprii mai mult sau mai putin umflate de mass-media din alte state.
De acord ca ne-am cam "tiganit" cu totii, in diferite feluri. De la nunti si botezuri, pana la programe si seriale tv, implicit bodegi si discoteci intregi de manele...
De acord deci ca avem probleme de valori si identitate atat afara, cat si in tara.
De acord si ca multi tigani sunt ca niste adolescenti repetenti greu de controlat, care chiulesc de la scoala, nici nu vor sa munceasca si care mai curand asteapta sa li se dea pe degeaba. Iar adolescentii, odata scapati din mana la varsta asta si poate ajungand si in anturaje dubioase, greu mai pot fi facuti oameni... Cati dintre voi n-ati avut exemple printre prieteni, in familie sau n-ati avut probleme de genul asta cu proprii copii?
De acord deci ca ne trebuie un program la fel de ferm si in tara, cat si afara, pentru toti romanii, mai ales pentru tigani - sa nu fim ipocriti.
Dar...
Pana la rasism!
Pana la a cadea si noi in pacatul celor care ne nedreptatesc prin alte parti!
Pana la a stigmatiza o intreaga rasa tiganeasca, pentru greselile unora dintre ei!
Pana la a le nega anumite valori si talente, care indiscutabil au facut parte din istoria noastra de secole.
Pana la a le refuza dreptul si capacitatea de educatie si includere sociala.
Pana la a rezolva situatia primitiv, ingust si violent, ca in secolele trecute.
Nu cunosc proportiile statistice ale tiganilor raufacatori versus tigani cuminti si onorabili. Nu cunosc nici cati sunt in si din tara noastra si cati sunt cetateni ai altor tari (vezi Ungaria mai nou)... Sa-mi fie cu iertare, dar Marian Cozma putea fi omorat in aceleasi circumstante si in Sicilia, de o banda de mafioti italieni. Iar, prin tarile europene, circula si fac multe rele si romani fara etnia rroma agatata in arborele genealogic...
Iar Elvetia, ca si Italia, si alte state... cand suspecteaza un infractor, sa-l prinda si sa aplice legea!
Deci...
Sa nu devenim la randul nostru nedrepti si rasisti! Mai bine sa gasim solutii de oameni ai mileniului III, cu mintea deschisa si cunoscatori ai drepturilor omului, de oameni care vad imaginea de ansamblu si stiu sa faca diferente, de oameni care stiu sa-si educe conationalii "adolescenti" greu de controlat, tigani sau nu.
Si, da, prin orice mijloace -diplomatice sau media - sa avem grija de imaginea noastra afara. Nu meritam atat de tare ceea ce ni se intampla!
P.S.: Ca raspuns la ceea ce “circula puternic pe net” si a ajuns si pe mail-ul nostru RTV…
miercuri, 25 februarie 2009
italieni-romani-italieni, cerc vicios. no fair-play!
balon care se umfla si se dezumfla de la politicieni catre presa si invers, din diferite interese si cu ocazia oricarei noi infractiuni "de origine romana":
- politicieni italieni care agita spiritele pt a-si castiga popularitate si a-si explica neputinte.
- presa italiana, deloc impartiala, care scoate pe prima pagina orice delict de cetatenie romana si panicheaza, respectiv imflameaza populatia si ridica la fileu politicienilor italieni cu sau fara voie, din dorinta de tiraje si audiente sau pe alocuri chiar din rasism.
- statistici ale infractionalitatii, ignorate. romanii nu sunt nici pe departe cei mai multi si mai rai infractori din italia.
- nevoia reala a italienilor pt prezenta si ajutorul "maidanezilor europei", absolut uitata.
asadar, cerc vicios al italienilor cu ei insisi!
balon care mai curand distruge ordinea si linistea, decat sa le mentina, instiga la rasism si violenta, dar care nu se va sparge prea curand in niciun fel.
cat despre relatiile economice, institutionalo-diplomatice dintre italia si romania, nimic nou, doar o atitudine mai ferma a ministrului nostru de externe. foarte bine!
cercul, balonul, mingea sunt la ei in teren. si o echipa intreaga lupta cu cate un dubios infractor ratacit din echipa adversa... iar, la final, nu doar acuza intreaga echipa romana pe care nici n-au intalnit-o pe teren de "dubiosenie" si infractionalitate, dar isi mai si aroga victoria.
no fair-play!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)