Folllow the Rainbow

Folllow the Rainbow

joi, 2 aprilie 2009

Era o vreme...

...cand eu scriam asa:
"Am iesit pe hol. Un geam imens, de fapt doua, non-stop deschise. Vara e o bucurie sa privesti afara de aici, noaptea, spre dimineata si in zori. Miroase frumos, stelele stralucesc parca mai tare, pasarile canta neintrerupt, parca nici cainii nu mai latra atat de rau, iar vantul adie usor cateodata. La rasarit, cerul intreg e un imens curcubeu. Cand e furtuna, totu-i un vaj disperat, brusc, zmucit si impresionant... Totusi, trece.

Azi-noapte am inchis geamurile, era frig. Cerul era acoperit, lumina de jos se reflecta in norii compacti ca stralucirea zapezii iarna. Ce stele? Ce pasari cantatoare? Poate doar deja calatoare... Vantul nu adia, nici nu se isteriza, in schimb batea constant si monoton.

Cineva mi-a zis ca intotdeauna dupa Sf. Maria(august), vara nu mai e vara adevarata. Asa sa fie? Si sa nu fi observat eu pana acum? Nu de alta, dar am impresia ca a venit toamna..."

...iar oamenii raspundeau asa:
"acopera-mi inima...
nu stiu cum reusesti intotdeauna sa-mi strecori un fior in suflet.uneori ma sperie parca de aceste sentimente si imi par atit de ireale.apoi inchid ochii si visez la tine,draga mea dalia...te vad,esti acolo!zburzi pe cimpul colorat,ca o mare de flori.esti desculta si iarba vrea sa iti sarute talpile.flashuri ireale parca.tu nu alergi,iubito.tu plutesti.un inger blond.albul tau pur ma orbeste,imi inteapa privirea curios de nesatula de miscarile tale divine.simt pe obraji amorteala lacrimilor de singe.acea raceala pe care o simteam la inceput s-a transformat intr-un suvoi de caldura ce-mi inunda intai inima,apoi rind pe rind fiece molecula a trupului meu pacatos.e bine acum,iubito.sint linistit,in siguranta.ca si cum norii m-ar fi cuprins cu totul intr-o imbratisare blinda,dar ferma.te privesc si nu ma pot satura.nicicind.
te urmez,cu forta si neinduplecarea abia pornitei furtuni.este vijelia sufletului meu.vezi si tu morisca de frunze aramii.nu te teme,divina mea copila,va trece.inchide ochii.sint soarele si luna.sint cerul si pamintul.sint iarba si petalele florilor peste care plutesti ca o adiere.nu-i aşa ca ai şchiopăta puţin,după aceea,de teamă să nu-mi striveşti sărutul?
stiu ca ne vom regasi.stiu asta precum stiu ca soarele rasare invariabil,intr-o renastere permanenta.
te ador,dalia."

cred ca mi-am iesit din mana:)
vreau sa scriu din nou!

2 comentarii:

Florin O. spunea...

Une pauvre fille qui se maudit
Pour un pauvre diable
Pour un fils de salaud
Qui tue avec des mots
Un frimeur, un macho
Que tu avais trouvé beau

Actul 3 la povestirea ta :)

Dal Octavia P spunea...

da, dar fiecare fata vrea sa fie o printesa:) asa ca, oui, je l'ai trouve beau!
desi nu cred ca pe el, cat pe ele (les mots:))