Folllow the Rainbow

Folllow the Rainbow

miercuri, 15 august 2007

De ceeee???

De ce un film absolut cuceritor cu Roger Moore, care ma atrage si ma tintuieste pe vecie in fata tv-ului, dintr-o data imi face greata si ma trimite la o reluare cu TeoViziunea de pe Romantica?

Pt ca Roger Moore, sexy, superb conturat, respirand vi...goare, are tot timpul camasa descheiata ostentativ la mult mai multi nasturi decat mi-e mie necesar....
Dupa ce ca ma chinuiam sa nu mi-l imaginez la varsta actuala, mi-l mai si servesc ca pe o primadona de budoar... Stiam ca tertipul asta ieftin se foloseste doar pentru dominisoare. Sau faptul ca e englez schimba putin orientarile?:-) Macar e casatorit a patra oara.
Ma intreb de ce n-am observat pana acum. Oare asa era in toate filmele?

Ma duc sa mai vad o data, poate m-am inselat:-)
Acum i-au introdus un papion sub barbie si l-au pus sa traga cu pusca. M-au mai linistit.

marți, 14 august 2007

Eternul razboi "proprietar - chirias"

Un razboi tacit.
Un razboi mocnind, gata oricand sa se reaprinda.
Un razboi intre tine si EL - oricine ar fi - cel dinainte sau cel de dupa.
Un razboi pentru care nu se mai stiu nici cauzele, nici rosturile.
Un razboi aparent fara premisa combustiei, dar in care se atinge paroxismul vitezei de declansare dintr-un subconstient marcat intr-un constient isterizat, de la 0 la 100 in cateva miimi de secunda...
Un razboi in care castigator nu poate fi decat EL, indiferent ca vrea sa pleci sau nu, sa-i mai dai sau sa-l scutesti pe EL de dat, sa te viziteze inopinat sau sa te controleze nemotivat.
Un razboi intre "capitalistul" scapatat, ratat sau frustrat si capitalistul nemilos, "adevarat".
Un razboi iminent, pierdut din start.

Razboiul etern intre proprietar si cel care a-nchiriat.

luni, 13 august 2007

Monica per Andrea, i ragazzi per me:-)

"Stasera pago io" - Fiorello, Ramazzotti si Monica Bellucci.

Am crezut ca a fost o faza a copilariei. Nu e adevarat. Atunci cand vine vorba de divertisment, ma lasa in continuare fara grai transmisiunile, decorurile, cadrele, luminile, atmosfera, carisma si fastul nebunilor astora (fie ei italieni, spanioli sau francezi). Aveti rabdarea sa vedeti ultimele 4-5 minute. O simpla emisiune tv la ei este mai mult decat un mare festival la noi, iar la noi nici festivalurile nu-si mai permit mari cheltuieli - asta in eventualitatea in care se mai fac.
E adevarat ca televiziunea romana moderna a ajuns abia la adolescenta si, pe langa pregatire si maturitate, ii lipseste poate si o istorie de imperiu colonial. Totusi, ar fi cateva trusturi sau case producatoare care si-ar putea gandi si cheltui altfel resursele. La noi se recurge la o eterna reteta de succes.
De la baia de lumina si decorurile tipatoare, cateva camere, cu rare cadre in miscare, la aceleasi formate, cu aceiasi invitati, abordand aceleasi teme sau concursuri stupide si pana la aceiasi prezentatori numarati pe degete si adunati de pe scenele muzicii sau de prin penumbrele ei, divertismentul la noi este intr-o adormire de cosmar.
Nu cred ca am mai avut placerea sa urmaresc in ultima vreme o emisiune intreaga de la noi. Si poate nu doar din cauzele de mai sus, cat si pentru ca prea multi cantareti sau actori vor sa si prezinte, prea multi prezentatori vor sa si cante sau sa joace, in asa fel incat m-au intoxicat cu prezenta lor peste tot si fara pauza. Nu le fac o culpa din asta, daca sunt talentati, carismatici si priceputi. Doar ca imaginea se consuma si ea, poate mai repede si mai crunt decat orice alt produs de pe piata.

Oricum ar fi, suntem inca departe de performantele italienilor. Iar exemplul de sus este doar un moment absolut banal de cantat si defilat intr-un studio, cu usoare accente ducand in derizoriu si cu trei vedete delimitandu-se clar: un muzician, un prezentator si cantaret, un actor(diva). Va dati seama si singuri:-)

Stiu ca repet, dar... ce decor, ce lumini, ce orchestra, ce transmisiune, ce cadre, cati oameni si ce atmosfera... Alaturi de acel "je ne sais quoi" al protagonistilor, fiecare rezumandu-se la a nu deschide gura mai mult decat necesar sau decat era hotarat in scenariu. Si, in acelasi timp, ce pretext simplu, fara mari si complicate pretentii, dar exploatat la maximum cu toata artileria unui eveniment tv, in care pe deasupra se canta si live.

LATER EDIT: Mai vezi cateodata si pe la noi ceva asemanator, la "Dansez pentru tine" sau la diferite festivaluri si preselectii de Eurovisioane... Dar prea rar.
Daca sunt prea dura si exagerez, rog, nu dati prea tare cu pietre.

duminică, 12 august 2007

"jocuri de noroc"

Dupa o seara imbibata in jocuri de noroc, dupa campionate neobosite de Baccara sau Yams, am ajuns cu totii la cateva concluzii:
1. In virtutea zicalei "prost sa fii, noroc sa ai", am hotarat ca pentru a castiga la joc trebuie "sa pacalesti norocul, facand pe prostul".
Iti iese doar de cateva ori. Nu-i fraier norocul:-)

2. Cand ai nevoie sa dai Baccara, reusesti doar o data pe an. La Yams ajungi foarte des sa dai sase zaruri de acelasi fel, doar ca inutil si cand nu-ti trebuie. Am observat deci ca "la jocurile de noroc, hazardul face misto de tine" .
Iar iesi tu pacalit:-)
Concluzia frustratilor: mai bine iti pui mintea la contributie si faci altceva, mai cu cap. De inteles, oricum nu vei intelege algoritmul si mai esti si tot timpul batjocorit...

LATER EDIT: Valabil si pt LOTO:-) Doar ca la LOTO e bine sa mai incerci din cand in cand.

joi, 9 august 2007

Cum suna telefonul tau?

Paraschivescu este apreciat, hulit, iubit, urat sau indiferent unora, dar - stiti cum e- totusi, citit de multi. Si de mine.
Turcescu (se) intreba in Dilema Veche (nr.178) daca "Tu iPhone?" si observa "nevoia" unora de a fi primi-posesori ai unor minuni tehnologice, poate nu doar dintr-un capriciu, ci deja ca un mod de viata.
De modul asta de viata, care include imperativ telefonul mobil se leaga si Paraschivescu in articolul de azi din EVZ, "Tonuri si oameni".
A observat ceea ce poate toti am gandit cat de cat la un moment dat. Cu totii ne-am minunat la auzul unor sonerii de mobile sau ne-am enervat sau am devenit brusc interesati sau doar ne-am amuzat sau pur si simplu am aplicat o stampila pe posesor.
Ma intreb cati dintre noi am ales tonurile sau melodiile telefoanelor pentru ca intr-adevar ne place cum suna si ne reprezinta? Si cati am facut un exercitiu ipocrit de imaginatie si am decis sa alegem ceea ce "ar da mai bine" la "look".
Mai sunt si unii carora nu le prea pasa cum suna telefonul tau sau al lor. Cred ca ei sunt ceva mai normali si mai putin "chinuiti". Cinste lor!:-)

M-am saturat de inchistati!

In sensul pe care il atribui eu cuvantului "inchistati": conformisti speriati, conservatori convinsi sau conformisti din lipsa de alte idei... M-am saturat sa vad chiar prieteni buni care pierd esenta, legandu-se de detalii mici si fara importanta...
1. Cine spune ca, daca prezinti un jurnal de stiri la tv, in care nu e vorba de triste, nedorite tragedii, nu ai voie sa zambesti?
2. Cine spune ca, daca o musca iti da tarcoale, trebuie s-0 lasi sa ti se aseze pe nas si s-o suporti cu stoicism doar pt ca nu ai voie sa te misti? Si nu devii oricum penibil, nu oricum se duce tot aerul de mare seriozitate?
3. Cine spune ca, daca iti intra un fir de par in ochi trebuie sa-l lasi sa-si faca de (si pe) cap cu tine si vederea ta? Si daca nu mai vezi deloc, atunci cum o mai rezolvi?
4. Cine spune ca intr-o situatie speciala, la telefon cu autoritati, demnitari, oameni normali, in cazul in care se intra in prea multe detalii, nu poti sa multumesti, sa explici ca nu mai este foarte mult timp si sa treci la urmatorul punct??? Nu asta este rolul unui moderator? Se mai intampla sa mai fii si moderator (chiar improvizator), nu doar cititor de prompter... Spre uimirea unora...
In ceea ce priveste strict prestatia de prezentator, nu sunt de acord ca daca esti acolo trebuie sa fii teapan, fara mimica, aproape neuman, cum mi-au sugerat unii.
A se face diferenta intre ceea ce am explicat si ras tembel si isteric, dat din maini, gesticulat aiurea si necontrolat, pudrat sau pieptanat in direct sau dat explicatii aiurea si inutil...
Asadar, m-am saturat de inchistati. Sa vina ei sa prezinte!

P.S. : Atunci cand ajungi la un asa grad de relaxare si incredere, incat sa fii in stare ca in studioul in care prezinti sa sustii un dialog dezinhibat, o conversatie naturala si absolut normala, facand abstractie de camere si conventionalism, atunci ar trebui sa fii fericit pt gradul de desavarsire atins. Telespectatorul altfel se identifica si se obisnuieste cu rolul de invitat in discutia ta, atunci cand bariera conventiei si prefacatoriei e depasita de ambele parti.

Diferenta intre un prezentator natural si unul "inchipuit" este aceeasi ca intre un actor bun care te convinge si unul ridicol despre care nu doar stii ca joaca, dar mai joaca si prost!

miercuri, 8 august 2007

Mame neglijente

M-am trezit intr-una dintre nopti cu Ionut, colegul meu de la sunet, care era extrem de revoltat si ma ruga sa spun cuiva, sa scriu undeva, sa facem ceva.
Ionut zice ca mai ales in intersectiile de la Unirii si Muncii sunt tot timpul femei (mame) cu copii foarte mici care stau sa cerseasca. Ce-l deranjeaza, intr-atat incat a anuntat si politia, e ca femeile astea isi tin copiii ore in sir, nedormiti, nemancati, pe strazi, in frig sau arsita. Pe de alta parte, nicaieri in Europa nu mai vezi copii pe strazi, cersind. Cum cresc si ce devin astfel de copii nu are rost sa ne mai imaginam...
Politia nu face nimic, asistentii sociali nu se pot implica daca nu cunosc situatia si persoanele.
Intereseaza pe cineva subiectul?

marți, 7 august 2007

Ce mai zice si face romanu'

Ce am gasit pe la prietenii prietenilor...

Ce mai fura romanu', in afara de ceea e "imparte" pe oDC:-) - pe blogul lui Tiberiu Popovici, student la actorie care "face stand-up comedy de obicei pe propria persoana", dupa cum spune chiar el.

Ce mai scrie pe zidurile sau stalpii patriei - pe blogul colegului meu de la actorie, Bogdan Corsatea (se prezinta singur acolo, eu zic doar ca-i talentat:-)

Declaratie

Am cautat intotdeauna sa ma implic in tot felul de munci care sa includa intr-un fel si artisticul. N-am renuntat niciodata la partea asta a felului meu de a fi. N-am crezut, la inceput chiar n-am vrut sa prezint stiri sau sa lucrez intr-o redactie de stiri.
Am ajuns insa nu doar sa inteleg necesitatea si utilitatea "jurnalismului" obiectiv, dar chiar si pe ale aceluia "subiectiv", atunci cand e ingurgitat de oameni care pot si stiu sa discearna.

Apreciez opinii derivate din fapte concrete si chiar din instinctul sau bunul simt al unui muritor de rand. Dar de la opinii, la injurii, invective si afirmatii vulgare, grobiene (putin spus), nesustinute de probe, cu si despre tot felul de categorii sau profesii umane, observ ca pe internet drumul este destul de scurt si mai putin cenzurat sau reglementat.
Apreciez si rebelii cu sau fara cauza sau nebunii regelui, care expun sau deconspira adevaruri istet si cu har, dar... observ ca si "nebunii" sunt impartiti in bufoni si in smintiti.
Iar, daca vorbim doar de oameni care n-au ce face si se amuza scriind tot felul de aberatii, atunci observ o data in plus ca si "natangia" poate fi de mai multe feluri.

Vorba colegului si prietenului meu de la actorie (daca el este cel care a comentat, se stie singur), in cazul in care voi mai gasi mesaje ciudate, acuze fara dovezi si vorbe urate, fara sens, nu ma vor mai interesa. Nu vreau sa jignesc pe nimeni si nici nu acuz nefondat. Imi doresc insa mentinerea unui anumit nivel de exprimare. Oamenii se pot "dojeni" si mai putin "colorat"!!!

Reglementarea sau cenzura(cum vreti sa le numiti) sunt activate de acum mult mai serios, prin moderarea comentariilor. Oricine are placerea si nevoia sa scrie, o poate face oricand. Dar, daca insulta si calomnia au fost dezincriminate in noul cod penal, atunci pe blogul meu imi rezerv eu dreptul sa le acuz, sa le controlez si sa le "inchid". Chiar daca nu se refera nominal la cineva anume.

luni, 6 august 2007

Incepe scandalul

1. Un articol in EVZ. Interesant si mai putin obisnuit, mai ales pentru cititorii printre randuri si tocmai pentru ca este vorba de un prelat.
2. Un alt articol in EVZ.
3. Intrebarea zilei la Realitatea TV: Care credeţi că este motivul pentru care membrii Sfântului Sinod nu au făcut încă publică componenţa Colegiului Electoral Bisericesc?
4. Ce spune „Raportul Tismăneanu“ despre trecutul lui Teoctist Arăpaşu, gasiti in Gandul, aici.

Nu stiu daca incepe un mare scandal mediatico-politi-confesional care sa nu se dezumfle - ca de obicei - cat ai clipi si fara sa ne dam seama, daaaar... poate ca e bine sa se mai scuture din cand in cand si sutanele unor evlaviosi, sa nu incremeneasca de prea multa smerenie.

duminică, 5 august 2007

Alexandrina Hristov - Merita dat click pe link-uri


Nu vreau sa-l copiez in vreun fel pe Morar... Nu vreau sa se creada ca ma inspir de la altii, dar pana la urma nu fac nimic rau, cred eu, spunand intregii lumi ca DA, fata asta merita bagata in seama. I-am "furat" o pictura s-o vedeti si voi. Oare s-o supara?
Mai multe, muzica si pictura, pe link-urile de mai jos. Ascultati neaparat "Numai tu".

http://www.alexandrina.ro/pictura.php
http://phoenix.ro/artist/alexandrina/down.html

Raspuns la propria-mi intrebare

Chiar daca era una retorica... (Care copil se mai duce in ziua de azi cu bunica la biserica, duminica?)
Am numarat azi-dimineata 16 bucati copii, veniti cu bunicii la biserica. Daca inmultim 16 cu aproximativ 34 biserici "active" (numarate si vizualizate de mintea mea care n-are ceva mai bun de facut la ora asta), avem un numar de 544 bucati copii pe Bucuresti (fara Ilfov). Mai mult sau mai putin... Gata, m-am linistit:-)

sâmbătă, 4 august 2007

La recomandarea lui Andrei

Gianna Nannini - I maschi

manipulare:-)

Cu referire la niste post-uri mai vechi ale mele, dar si la unul nou al Oanei... (ca doar am copilarit amandoua).
Daca pana acum eram confuza, acum sigur mi-a trecut. M-am prins, fratilor! Fluturii au disparut pt ca au fost luati de Al Gore ca sa ne manipuleze pe noi cu prostii din astea: incalzire globala, disparitia unor specii... Niste aberatii...
Pacat ca n-a luat si pisicile si cainii de pe strazi sau gandacii de bucatarie, moliile, tantarii si mai ales mustele de pe plajele de la mare...:-)

LATER EDIT: am uitat de sobolanii de la blocuri - eu le stiu mai ales pe alea din Militari...

O parte din ceea ce nu mai vreau sa aud...

"Ce faci, draga?"; "Buna, draga"
"Dar de ce lucrezi doar noaptea?"
"Dar de ce te duci la munca atat de devreme?"
"Mai poti?"; "De ce nu te muti pe zi?"
"N-ai plecat? Ce mai faci pe aici?"
"Dar de ce va machiaza aia asa puternic?"
"Nici eu nu dorm decat trei-patru ore pe noapte"
"Mai poti?"
"Toata ziua te plimbi"
"Si... cum e vremea?"
"Ce faci, vedeto?"
"Sa stau si eu de vorba cu o vedeta"
"Sunt toti niste corupti nenorociti, n-ai ce sa le faci"
"Sa traiti bine" si toate variatiunile pe aceeasi tema