De abia acum cred ca imi iau zborul catre viata.
De abia acum incep sa simt si sa inteleg ce ma inconjoara, sa vad, sa aud, sa ating povestea.
De abia acum am incheiat un capitol de care avea nevoie subconstientul si incep sa sterg usor-usor "greseli" ale "copilariei". Sunt dispusa chiar sa le repet ori pentru a le da un nou final, ori pentru a le patrunde mai bine sensul. Indiferent, abia acum simt ca incep sa traiesc.
De abia acum incep sa cunosc cuvantul responsabilitate.
Si tot acum incep cu adevarat sa ma inspaimant.
Vreau inapoi in copilarie!
5 comentarii:
Eu fug mereu de cuvintul asta: "responsabilitate". Ma enerveaza de numa... am chef sa sa copilaresc pina ma ghebosesc de batrinete:) Am fost un copil matur, acum sint un om copilandru si-mi place asa...sa nu iau viata prea in serios:) (ei, tu stii ca numai gura de mine, de multe ori hi hi hi). Dar am zis sa fabulez un pic pe blogul tau...have fun draga mea si te astept cu impresii de calatorie...te puuup from new york city....
Exista un timp pentru copilarie si tot timpul pentru a fi adult. Totul e sa nu uiti gustul inocentei, sa poti transforma copilaria intr-un anotimp al ”tot timpului” ce va fi urmand. Cu mintea si sufletul unei hasdeence, sunt sigur ca te vei afla, afland si vei reusi.
Asa...astept o dezvoltare mai mare a subiectului...:)
parca te si vad cand erai copil si vroiai atat de mult sa fii si tu mare... nu ? ;)
take care !
de abia acum am intrat pe blogul tau! rusine mie! stiu, stiu, stiu! dar ma bucur atat de mult pentru tine si o sa ma bucur mereu... ma bucur ca ai scris randurile astea... ma bucur ca existi ca un copil aruncat in lume... ma bucur ca esti cum doar tu stii sa fii!pupicei!
Trimiteți un comentariu