Mi s-a intamplat. M-a amuzat. M-a intristat.

Mi s-a intamplat sa ma ignore sau sa ma certe buni prieteni pentru aproape nimic.
Mi s-a intamplat sa fiu invidiata pentru ca sunt blonda si/sau lucrez in televiziune.
Mi s-a intamplat sa se supere oameni pe mine pentru ca sunt neatenta, aiurita sau cateodata destul de taioasa.
Meritate sau nu, multe mi s-au intamplat... Si pe langa multe, multe altele...

Dar sa vina presedintele blocului in care locuiesc de 3 ani, caruia vroiam sa-i las "pe incredere" cateva milioane pentru plata intretinerii pentru ca administratorul nu e niciodata de gasit, si sa spuna aparte si din motive absolut nejustificate, la usa mea: "cum schimba televiziunea asta oamenii"... Ei bine, asta nu mi s-a mai intamplat. Dar, pe langa nedreptatea afirmatiei in ceea ce ma priveste exclusiv si durerea provocata, pt ca asa sunt eu, mai sensibila, recunosc ca m-a amuzat.
M-a amuzat ezitarea lui atunci cand l-am luat tare si i-am cerut sa explice.
M-a amuzat teama lui de a-si alege cuvintele potrivite si explicatiile necesare la insistentele mele.
M-a amuzat cand vedeam ca habar n-avea ce vroia sa spuna.
M-a amuzat ca parerea lui despre mine era ca m-am schimbat de vreun an, de cand lucrez intr-o televiziune de stiri....:)) LOL
For the record: lucrez de vreo 5 ani doar in astea de stiri...
M-a amuzat cand incerca sa ma certe pentru indrazneala mea de a dori sa platesc in cateva rate si nu toata suma odata.
M-a amuzat cand usor zeflemitor vroia sa ma faca sa inteleg ca stie el cat de bine se castiga in televiziune, mai ales cand esti pe sticla, si ar trebui sa-mi fie rusine ca am adunat 2 milioane si jumatate la intretinere...

M-a intristat sa observ o data in plus ca atunci cand esti bun, normal, deschis si sociabil, esti ori neinteles, ori luat de prost.
M-a intristat sa vad din nou cum oamenii, atunci cand nu cunosc ceva sau pe cineva, prefera sa presupuna mai curand decat sa afle.
M-a intristat nestiinta lui.