29 iunie 2009

no other michael comment

23 iunie 2009

A(u) fost 10 ani...

video


video


video

22 iunie 2009

Ani de liceu









10 iunie 2009

Summer in the City



melodie fara de care... nu e vara.

iata, am postat:)

28 mai 2009

Lantul slabiciunilor

Am plecat de pe blogul mogulului antenist, pe care am ajuns de pe facebook-ul lui Iolu, si am aterizat mai intai pe un blog numit Turambar.

Undeva, in stanga, pe una dintre liste am gasit un altul, la care m-a atras titlul "Religiile si extraterestrii". Blogul cu pricina, Litere libere...

Aici, un comentariu al lui AprozarNet, care ne trimitea la rEvolutia interioara. Mai exact, la: "Nassim Haramein - Teoria unificata a campului"


Buuun. Eu n-am avut inca timp sa vizionez. Daca aveti voi inaintea mea, poate imi spuneti si mie daca merita ...

Lantul slabiciunilor...
Sa nu se mai spuna ca internet-ul nu are suflet:))

27 mai 2009

Imi place Mihalea Rădulescu!

M-am trezit mai târziu.
Dar scriu acum si aici pentru ca m-a socat, m-a descumpanit si oripilat tot circul asta legat de acest om, in frunte cu toate parerile pe care le-am citit pe ici-pe colo in noaptea asta ...

Mi-a plăcut întotdeauna Mihaela Rădulescu. Îmi va plăcea în continuare.
N-am vrut să judec nimic din intimitatea ei, ca de altfel nici a altora, dar sunt convinsă că doar oamenii fără o minimă experienţă de viaţă şi de stat în papucii celuilalt pot gândi şi huli atât de aprig, mârlănesc şi ipocrit. Şi, mai mult decât orice alt motiv, dizgraţia în care au aruncat-o unii poate este cel mai bun exemplu de cum se pot vărsa veninul şi invidia acumulate ani de-a rândul şi de cum iese la suprafaţă misoginismul patriarhal reminiscent al domnilor care consideră că ei au voie, ele nu!

Dacă Mihaela mai prezenta emisiuni, evenimente, acţiuni caritabile, etc..., nu s-ar fi găsit niciun gânguritor s-o analizeze şi s-o desfiinţeze(excluzand revistele de scandal si paparazzi).
Unii i-ar fi făcut în continuare audienţă.
Alţii ar fi privit-o în continuare cu jind din fotoliul de acasă.
Alţii n-ar fi avut nimic în continuare cu eu-ul ei ce nu corespundea elitei patapieviciene sau cu al ei curriculum, incongruent cu spiritele filosofilor luminaţi, dupa parerile exprimate abundent cel putin in blogosfera.
Ciudat cum s-au trezit toti deodata si cum pana mai ieri nu aveau o asemenea problema care sa le disturbe existentele superioare...

E dreptul fiecăruia să placă sau nu un om mai mult sau mai putin si pe alocuri... Dar e deja prea mult să ajungi să faci praf şi pulbere o femeie care până mai ieri nu te-ar fi deranjat flagrant si, mai mult, careia i-ai fi zambit libidinos sau ploconindu-te daca te-ar fi bagat in seama, i-ai fi facut si ceva complimente si te-ai fi oferit sa-i deschizi usa de la bloc, de la scara, de la lift pe repede inainte si fara sa rasufli. Pt. că ma întreb care bărbat din ţara asta nu şi-a dorit-o măcar o dată pe femeia asta? Sau care femeie n-a vrut să fie în locul ei?

P.S. : Bine, sa nu par la randul meu la fel de ingusta ca cei pe care ii acuz, poate nu chiar fiecare femeie sau fiecare barbat si-ar fi dorit(-o)... Sigur insa mai toti cei care o desfiinteaza acum se califica.

Nemai, de Ana mea dragă...

Dacă a fost vreodată mai potrivit un gând al Anei cu unul al meu, nu-mi aduc aminte... Dar se întâmplă să fie acum o anumită trăire şi nu mă pot abţine să n-o copiez şi să n-o împărtăşesc, mai ales când e atât de frumos exprimată...

Nemai

nemaiasteptand sa moara,
s-au sinucis brutal/
ca doi julieti/
toate iubirile noastre!

nemaidorindu-se neaparat,
s-au lenevit banal/
ca doi elefanti/
toate dorintele noastre!

nemaivoind sa se cunoasca,
au intepenit inchise/
ca doi carbunari/
toate pleoapele noastre!

nemai ne-a inchis ursuz puterile
si ne-a raspuns cu sec de uitari curande...
prea curand nemai...

26 mai 2009

Verde Vintage


http://www.salutbucuresti.ro/planoras/swf_map.htm?-8377&-7205

17 mai 2009

Istanbul - doar cateva cuvinte

video

De departe cel mai impresionant: chemarea la rugaciune de catre muezini... De cateva ori pe zi, la ore fixe, chiar si la 4 a.m... Pentru cineva care n-a mai pus piciorul intr-o tara musulmana, a fost socant. Cum zicea Alina, parca se dadea alarma de razboi... Si sunt foarte multi credinciosi practicanti.
Vorba Sandei: or fi ei ingalati, pe alocuri inapoiati, dar se simte parfumul marilor imperii trecute... Nationalisti, zambitori, cu un aer care parca spune: stim ca esti impresionat, stim ca stii istorie, stim ca iti place aici...
Clar Turcia europeana cel putin e mai dezvoltata si mai moderna decat Romania si Bulgaria la un loc. Autostrazi, sosele, orase sau sate care nu ies dintr-o linie arhitecturala foarte bine ordonata si finisata. Centrul financiar al Stanbulului, impunator, sta deoparte, departe de a se contopi cu zonele vechi si de a le intina cumva povestea. Pe alocuri simti si un parfum de Romanie de la tara, ceva gen carpete de iuta, tocarie roasa de vreme si multe magazinase, tarabe si restaurante-fast-food-uri-bodegi care la noi s-ar traduce estetic si nu numai drept kitsch... Nu mi-a placut mancarea prea mult. Depinde si ce incerci. Dar tot nu mi-au placut combinatiile.
Daca esti fitzos sau iti da mana, ai restaurante de lux si occident suta la suta cel putin pe coasta milionarilor. Iar in dreptul ei, te poti scalda si in piscina din mijlocul stramtorii... Dar nu e cazul pt. muritorii de rand, fie ei crestini sau musulmani. Totusi, am amintit:)

Istanbulul parca nu se mai termina de o parte si de alta a Bosforului si pe tarmurile Marii Marmara... Doar 70 de km lungime:) si aproape 20 de milioane de locuitori (neoficial, zice-se). Intotdeauna m-am intrebat cum ar fi viata intr-o asemenea imensitate. Probabil raspunsul ar cuprinde musai "cateva ore bune petrecute pe drum de acasa, oriunde..." (Bucurestiul e mic copil) Cozi de kilometri, la ora de varf, sa poti traversa din partea europeana in cea asiatica pe unul dintre marile poduri peste Bosfor. Case cu cateva etaje, ingramadite pe langa strazi inguste, in serpentine, pe zeci de km patrati.
Nu m-au agresat negustorii si vanzatorii, asa cum am fost avertizata. De altfel, daca nu-i bagi in seama, te lasa in pace foarte repede. Nu-i gasesti oricum decat in zonele bazarelor si in partea turistica evidenta - care se vede si in filmuletul de mai sus: Moscheea albastra (Sultanahmet), Hagia Sophia, Topkapi (fara punct pe i, se citeste î)... Monika imi zicea ca ii place ca oamenii sa fie demni si nu suporta felul lor de a se ploconi sau de a te convinge, de a te ruga sa cumperi. Nici asta n-am prea observat, sincer, foarte mult. Spre deosebire insa de greci, turcii n-or sa te injure ca n-ai cumparat si nici nu vor incerca sa te pacaleasca.
Iar betivi pe strazi, mitocani, scandalagii, nesimtiti, n-o sa vedeti. Nici taximetristi care sa nu aiba marunt, din contra, iti dau restul pana la ultima lira. Cat despre dat locul in tramvai cuiva mai in varsta, la Bucuresti n-am mai vazut de mult gesturi din astea. La Stanbul s-au permutat oamenii in jurul nostru de cateva ori bune pe parcursul a doar catorva statii.
Croaziere pe Bosfor si spre insule, musai.
Privit in larg pe unul din podurile peste Cornul de aur sau oriunde pe stramtoare, neaparat.

Ah, toata Turcia are interzis la youtube si unora le plac manelele... Probabil e vorba de inflexiunile noastre vocale foarte elastice si mult mai acute decat ale lor:))
Au fost doar cateva cuvinte...

30 aprilie 2009

Se intampla uneori

Esti stresat tot timpul.
Ti-e teama de anumite schimbari.
Nu-ti convine nimic.
Habar n-ai ce-i cu tine.
Ai vrea sa lasi totul balta.
Nu mai vrei sa faci ce faci.
Nu mai vrei sa pierzi timpul.
Nu mai ai chef de nimic.
Nu mai poti sa incepi nimic din ce ti-ai propus.
Nu mai ai inspiratie.
Esti blocat pe toate planurile.
Nu intelegi sensul vietii.

Cum scapi?

19 aprilie 2009

Crăciun, Paşte sau Halloween?

De ce se duce aproape toată lumea să se calce în picioare într-un singur loc?
De ce se duc la cel mai mare şi central dintre locaşurile lui Dumnezeu?
De ce aduc politicienii lumina cu avionul de la Ierusalim, in faţa camerelor de luat vederi?
De ce la nici un minut după miezul nopţii, credincioşii se împing şi se drăcuie să-şi facă loc mai în faţă, mai aproape, mai lângă?
Pentru că de fapt lumea nu se duce cu adevărat să sărbătorească miracolul Învierii?
Pentru că de fapt lumea nu aude şi nu înţelege vorbele sau pildele propriei religii?
Pentru că de fapt lumea iese la distracţie si la etalat podoabe şi vestimentaţii, ca la Revelion sau ca la mall în week-end-uri?
Pentru că de fapt lumea nu simte să fie mai bună, mai potolită, mai smerită sau iluminată?

Câţi ştiu de fapt ce sărbătoresc exact şi de ce, la Crăciun, de Paşte, de Bobotează sau Rusalii?

Mai rămâne ca de Paşte, în locul bradului pe care-l împodobim la Crăciun cu globuleţe şi daruri, să ne batem la piaţă pe reduceri la cruci cu Isuşi răstigniţi pe care să le decorăm apoi în sufragerii, cu iepuraşi şi ouă roşii...
Marile magazine ar putea vinde giulgiuri, săbii, bice şi coroane de spini.
Coca-cola ar putea face o promoţie cu licoare roşie, pe care ar pute-o vinde şi flambată, pe stradă, intru purificare.
Cât despre faţadele şi grădinile caselor, oamenii ar putea să-şi asambleze acolo propriile scene de pe dealul Golgotei.
Copiii ar putea să se sperie reciproc, costumaţi in Irozi, Caiafe, Iude şi alţii asemenea...
Iar statul ar putea pune o taxă pe... gratuitatea luxului de a fi beneficiarul Luminii Sfinte.

V-am oripilat? Cam aşa se poate traduce spiritualitatea şi sfinţenia care inconjoară de obicei, de sărbători şi nu numai, crestinatatea "occidentala".
Câh!

P.S.: Sa nu fiu acuzata iar de ipocrizie, am dat si sms-uri, am urat si celor care poate nu meritau. Pana la urma, despre iertare si altele asemenea era vorba, parca?:)