Multumesc!

Multumesc celor care au venit la spectacolul din care mai nou fac si eu parte.... Multumesc pentru aprecieri, draga Mada2. Stiu bine ca fiindu-mi prieten e greu sa fii obiectiv:) De altfel, ceilalti prieteni buni, pe care inca ii astept la teatru, m-au asigurat chiar ca pot sa joc si ca o cizma, pentru ca oricum ei nu pot fi altfel decat subiectivi... De specificat ca sursa cu "cizma" e Monika Cismaru....hahahahaha:))
De specificat de asemenea ca pe afis figurez ca DElia Pusca... Iar pe site nu exist intr-una din distributiile afisate. Nu-i bai, ca se rezolva sper pana la finalul stagiunii:))

P.S. Urmatoarea reprezentatie cu "Batranul": duminica, 2 nov, Nottara. Va astept!
Adaug si eu foto cu dragii mei colegi si sper ca data viitoare sa am si poze din spectacolul cu pricina. Cu ocazia fotografiilor urmatoare, multumesc absolut tuturor prietenilor mei buni si dragi pentru o zi de nastere minunata si un chef super... Ii arat acum doar pe o parte dintre colegii si prietenii "actoroi":), ca de la asta pornisem..:) Oana, Raluca, Aylin, Alex, Turla, Ionut, Bogdan, Nino.

Mi s-a intamplat. M-a amuzat. M-a intristat.

Mi s-a intamplat sa ma ignore sau sa ma certe buni prieteni pentru aproape nimic.
Mi s-a intamplat sa fiu invidiata pentru ca sunt blonda si/sau lucrez in televiziune.
Mi s-a intamplat sa se supere oameni pe mine pentru ca sunt neatenta, aiurita sau cateodata destul de taioasa.
Meritate sau nu, multe mi s-au intamplat... Si pe langa multe, multe altele...

Dar sa vina presedintele blocului in care locuiesc de 3 ani, caruia vroiam sa-i las "pe incredere" cateva milioane pentru plata intretinerii pentru ca administratorul nu e niciodata de gasit, si sa spuna aparte si din motive absolut nejustificate, la usa mea: "cum schimba televiziunea asta oamenii"... Ei bine, asta nu mi s-a mai intamplat. Dar, pe langa nedreptatea afirmatiei in ceea ce ma priveste exclusiv si durerea provocata, pt ca asa sunt eu, mai sensibila, recunosc ca m-a amuzat.
M-a amuzat ezitarea lui atunci cand l-am luat tare si i-am cerut sa explice.
M-a amuzat teama lui de a-si alege cuvintele potrivite si explicatiile necesare la insistentele mele.
M-a amuzat cand vedeam ca habar n-avea ce vroia sa spuna.
M-a amuzat ca parerea lui despre mine era ca m-am schimbat de vreun an, de cand lucrez intr-o televiziune de stiri....:)) LOL
For the record: lucrez de vreo 5 ani doar in astea de stiri...
M-a amuzat cand incerca sa ma certe pentru indrazneala mea de a dori sa platesc in cateva rate si nu toata suma odata.
M-a amuzat cand usor zeflemitor vroia sa ma faca sa inteleg ca stie el cat de bine se castiga in televiziune, mai ales cand esti pe sticla, si ar trebui sa-mi fie rusine ca am adunat 2 milioane si jumatate la intretinere...

M-a intristat sa observ o data in plus ca atunci cand esti bun, normal, deschis si sociabil, esti ori neinteles, ori luat de prost.
M-a intristat sa vad din nou cum oamenii, atunci cand nu cunosc ceva sau pe cineva, prefera sa presupuna mai curand decat sa afle.
M-a intristat nestiinta lui.

De ce se duc la Arcul de Triumf?

Peste vreo 1000 de ani se va spune:
in orasul capitala de tara Romania, cu un mileniu in urma, au construit oamenii un arc triumfator... Simbolismul si puterea lui erau prea marite, iar oamenii i se inchinau adesea. Multi veneau cu alai, prieteni si rude, sperand la mai bine... Iar miresele se "imortalizau" in imagini, trecand pe sub el, pentru o casnicie si casa de piatra!

De cate ori merg catre munca la sfarsit de saptamana ma minunez, vazand nebunia care ia din ce in ce mai multa amploare la Arcul de Triumf. Mirese, masini, oameni cu aparate foto sau camere de filmat, galagie, aproape isterie. Singure sau cu alaiul, in grup de trei sau patru mirese, cu sau fara nasi si miri, obiceiul asta se transforma incet in traditie, in nici un an-doi, vazand cu ochii.

Daca nu cumva e ceva ce ignoranta mea a omis, adica vreun obicei deja explicat si mistificat, atunci ma gandesc foarte serios daca nu cumva asa se nasc magia, misterul si miturile...

de ce sa scriu?

Nu stiam ce sa scriu. Sau poate doar nu mai aveam linistea necesara.
Mi-a venit insa o idee exact in clipa asta, cand am citit un comentariu in care mi se spune ca blogul meu e din ce in ce mai putin accesibil... Probabil adevarat, orice ar insemna asta...

Pe de alta parte, atunci cand m-am apucat aici de dat cu parerea, strans idei, promova lucruri si oameni care cred ca merita sau aberat pur si simplu, am facut-o dintr-o nevoie uitata sau reprimata de a scrie si din dorinta de a transmite oricui vrea sa vada diferite ganduri care altfel s-ar fi pierdut prin memoria mea mai mult sau mai putin involuntara...
Ca orice idee buna, si fenomenul asta, "blogul", a devenit insa mai nou ba mijloc de a face rau, de a face bani, de a face jocuri de interese de orice fel, de a face misto, de a face pe desteptii sau pe prostii, de a face ca lucruri valoroase sa pice in derizoriu, de a face din excesul de comunicare de fapt o lipsa a ei si a esentei ei...

M-am regasit si eu poate, fara sa vreau, in oricare din situatiile astea. Si chiar ma gandesc ca mai bine scriu doar atunci cand chiar simt cu adevarat ca am ceva de spus si cand vreau s-o fac.

Asadar, merita?:))

Prietenii probabil stiu ca, spre disperarea tuturor, atunci cand sunt lipsita de alte inspiratii, ma inspir din blog-urile altora sau va lovesc cu vreun song "intubat":)) Acum, m-am gandit sa le combin, o data in plus. Adica, post-ul Ancai Lupes, extrem de inspirat, cu melodia atasata.